Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Cînd argumentele adversarului sînt prea tari încît nu poţi întîmpina nimic la ele, laşi obiectul în discuţie cu totul de o parte şi, atribuindu-i adversarului intenţiuni şi vederi cu totul străine obiectului, îl numeşte cînd trădător, cînd calomniator, cu un cuvînt tot ce-ţi vine la-ndemînă. Se-nţelege că, prin o asemenea manieră de a discuta, înlocuindu-se argumentele prin aserţiuni gratuite, numai scopul discuţiei, luminarea, nu se-ndeplineşte.
Am voi să ne-nţelegem odată cu adversarii noştri în această privinţă pe faţă şi limpede.
Dreptul de-a înjura – dacă rezultă din ceva, cestiune asupra căreia nu insistăm – nu poate rezulta decît din dovada că adversarul e un mişel în ceea ce priveşte caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minţii dau cel mult dreptul la satiră şi ironie, nu la înjurătură. Cînd cineva scrie rău de ex. e ridicol, cînd plagiază e de defăimat; în cazul întîi spiritul său e de vină şi spiritul e totdeuna moraliceşte nevinovat, în al doilea caracterul său e de vină şi numai acesta e supus judecăţii fie a legilor morale, fie a acelor penale pozitive.
Este însă în discuţia afacerilor publice vorba măcar despre calităţile morale ale caracterului adversarului, mai ales cînd el e în opoziţie?
De zece zile „Românul” continuă zilnic invectivele sale la adresa opoziţiei.
Aceşti oameni n-au cel mai mic patriotism, nici chiar simţămîntul pudoarei. Necredinţa în naţiune i-a făcut să piarză şi simţămîntul naţional şi chiar ruşinea etc. etc.
E evident că toate epitetele acestea, cari se repet zilnic, cată să ne lase foarte indiferenţi, pentru că în sine sînt indiferente. E indiferent pentru obiectul în discuţie dacă adversarul este antinaţional, fără patriotism, lipsit de pudoare, pentru că toate aceste escelente calităţi nu au nici o influenţă asupra afacerilor publice şi ar avea numai atunci cînd ar fi la guvern. Încolo, am declarat-o de atîtea ori că partidul conservator nu are un interes imediat, constrîngător, de-a veni la putere şi că toată lupta lui e îndreptată în contra falsificării regimului constituţional şi gravelor neajunsuri morale şi materiale cari rezultă din sistemul amăgirii şi presiunii. Schimbaţi sistemul şi n-avem nimic cu oamenii. Că sînt o mulţime de liberali-naţionali cari n-ar fi în stare nici de-a înţelege o schimbare de sistem în senzul aplicării oneste a Constituţiei e o împrejurare care le-ar strica lor individual, nu însă ideilor liberale sau instituţiunilor. Aşadar nici din punctul de vedere al actualităţii, nici dintr-acela al viitorului partidului liberal calităţile sau defectele conservatorilor nu sînt obiect al discuţiunii. Actele partidului roşu şi al guvernului sau sînt însă neapărat obiecte ale discuţiunii publice de vreme ce nu se fac decît în socoteala poporului întreg, cu paguba sau cu cîştigul lui, şi dacă argumentaţiunea noastră în privirea lor e exactă puţin importă cine sîntem, de merităm sau nu calificaţiunile „Românului” căci, oricare ar fi intenţia cu care scriem, argumentele în sine nu au nici un amestec cu acea intenţie şi pot fi combătute prin argumente; şi un argument solid e mai tare decît o mie de oameni.
Aşadar cu argumente vom veni.
Au prorocit – zice „Românul” despre noi – ruina finanţelor şi de patru ani partida liberală n-a făcut împrumuturi, n-a pus nici un impozit.
Într-adevăr am prorocit şi prorocim încă compromiterea finanţelor României. Dar să admitem, pentru un moment, că prorocirea noastră e o calomnie şi aserţiunea ,,Românului” un adevăr. Se ştie că adevărul n-are frică de cercetare, căci, cu cît mai mult îl priveşti, cu atîta mai limpede iese la suprafaţă. De aceea să ne înţelegem asupra termenilor şi să cercetăm aserţiunea ziarului guvernamental.
Ce este un împrumut?
E un contract în scris sau verbal cu care primeşti de la cineva bani sau orice alte valori, cu îndatorirea de-a înapoia cele luate cu sau fără dobîndă.
Statul era dator creditorilor săi sume în numărătoare. În loc de-a le plăti însă peşin el emite pentru 26 260 000 bilete ipotecare, deci el a luat de la fiece detentor al unei asemenea hîrtii echivalentul în numerar, îndatorindu-se de-a plăti acel numerar atunci cînd va vinde moşiile ipotecate. Deci pînă în momentul în care acele bunuri vor fi vîndute şi biletele ipotecare retrase, pînă în momentul ce tranzacţiunea va fi consumată, aceste bilete reprezintă un împrumut de 26 260 000. Dar e dobînda mare, dar e mică, împrumutul rămîne împrumut chiar dac-ar fi fără de nici o dobîndă.
E însă îndeajuns acest singur caz pentru ca aserţiunea generală a „Românului” „partita liberale n-a făcut nici un împrumut” să fie falsă.
Acum să ne întrebăm ce este un impozit ?
Impozit se numesc sumele ce le plăteşte cetăţeanul pentru a subveni la sarcinele publice.
S-au urcat taxele postale cu 50%, s-au urcat taxele judecătoreşti, s-au impus o taxă de 5 la sută asupra salarelor, s- au sporit preţul biletelor drumului de fier etc.; aceste taxe sînt sume plătite de cetăţeni pentru a subveni la sarcinele publice, deci impozite.
Prin urmare aserţiunea „Românului” că „partita” n-a impus dări nouă e falsă, căci ajunge un singur exemplu în contrariu spre a o răsturna.
Împrumuturi directe, făţişe, prin anume convenţie cu persoana Y sau X n-au făcut; precum n-au impus nici dări directe nouă. Dar împrumuturi deghizate şi dări indirecte destule.
Acum să venim la bugetul votat en bloc de Adunare.
Ameninţările ziarului guvernamental că opoziţia va fi strivită prin răspunsurile victorioase ale guvernului s-au sfîrşit prin o ruşinoasă fugă de orice discuţie, prin votarea en bloc şi în şedinţe nocturne a bugetului, fără ca deputaţii să aibă douăzeci şi patru de ore măcar în cari să poată studia opera comisiei bugetare. Presa este asemenea în poziţia anormală de-a discuta lucrurile post festa, cînd adecă orice discuţie se face numai pentru tîrzia lămurire a publicului, pentru mintea cea din urmă a Românului, cum zice proverbul.
Deocamdată vom releva ceea ce izbeşte ochii numaidecît în acest buget, rezervîndu-ne a reveni mai tîrziu pe larg asupra materiei acesteia.
Comisia bugetară a Camerei au redus bugetul victorios prezentat de guvern de la 128 000 000 la cifra de 117 175 832 lei.
Proiectul guvernului mărturisea un deficit numai de 3 şi jum. milioane, proiectul comisiei mărturiseşte (la pag. 21 a raportului) un deficit de 6 862 422 lei ce se va acoperi prin bilete ipotecare, deci reduce veniturile reale ale statului la suma de 110 313 400 lei.
Va să zică nici Camera liberală nu admite un buget de venituri de 128 000 000 de milioane după cum se lăuda
„Românul”!
Dar oare această sumă de 110 milioane e reală? Reprezintă ea veniturile normale, regulate, cari pot servi de bază ca venituri fixe ce continuă şi se dezvoltă din an în an mai mult?
Răspundem categoric nu.
Ficţiunea înlocuieşte şi aci realitatea, căci din cifra de mai sus cată să scoatem veniturile întîmplătoare şi unele chiar problematice. De ce? Pentru că cheltuielile statului sînt fixe, neîntîmplătoare, neproblematice.
Din acea sumă trebuiesc deci scăzute:
- a) Veniturile Dobrogei, ca neavînd legătură cu bugetele anterioare de 2 830 780.
- b) Rămăşiţe de 7 500 000. Ce sînt rămăşiţele?
Ele sînt veniturile unui an anterior, neîncasate şi înlocuite prin datorie flotantă, prin bonuri de tezaur. Rămăşiţele cari se perpetuă nu probează decît că s-au întins coarda impozitelor peste capacitatea contribuabililor, dar de bună seamă nu pot să aibă caracterul unui venit real, fiindcă fiecărei sume de rămăşiţe corespunde o sumă echivalentă de datorie flotantă.
Mai trebuie scăzut:
- c) 1 100 000 procente de la debitorii statului, cari se compensează prin dobînzile ce şi statul plăteşte asupra veniturilor neîncasate şi înlocuite prin împrumuturi provizorii.
Apoi mai scădem:
- d) Venitul monetăriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 200 000
- e) rata datorată de Imperiul otoman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 000
- f) (pag. 28) ratele bunurilor vîndute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 380 000 Acum să adunăm aceste sume la un loc.
- a) Venitul Dobrogei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 830 780
- b) Rămăşiţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 500 000
- c) Procentele debitorilor statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 100 000
- d) Venitul monetăriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 200 000
- e) Rata datorită de Imperiul otoman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 000
- f) Ratele bunurilor vîndute. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 380 000
15 210 780
Scăzîndu-se dar din suma înscrisă ca venituri reale ale statului de . . . . . . . . . . . . . . . . 110 313 400 Veniturile citate mai sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 210 780
Rămîn . . . . . . . . . . . 95 102 620
Dar aceasta am zis-o în „Timpul” de atîtea ori, că veniturile reale, stabile, fixe ale statului nu se urcă nici la 95 de milioane, pe cînd neîngăduitoarele cheltuieli sînt condei cu condei trecute în buget şi vor reveni ca acuma şi în anii viitori.
Dar în cifra de 95 milioane mai sînt şi venituri problematice în a căror realizare nu credem, şi acestea sînt: Vînzarea de păduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 200 000
Venitul net al liniei Predeal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 500 000
3 700 000
Faţă cu aceste venituri, cari sînt sarcinile reale ale statului?
- Anuităţile
Ministrul de finanţe înscrisese pentru anuităţi suma de 50 000 000, Camera o scade la 46 736 202 (pag. 33 a raportului Costinescu). Diferenţa provine de acolo că Adunarea nu se ocupă cu deficitul Casei Rurale independent de înlăturarea combinaţiunii ministeriale de a-şi crea din Casa Rurală o resursă. Deficitul va exista şi va trebui a se face un împrumut.
Apoi datoria flotantă necunoscută dacă ea este, precum se zice, de 85 000 000, încă va reclama o anuitate de 5-6 milioane, încît la un loc anuităţile se vor sui să zicem la 55 000 000
2) Armata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 000 000
80 000 000
Rămîn deci din 95 milioane în cazul cel mai bun 15 milioane pentru toate celelalte servicii publice, deşi ele costă 46 de milioane.
Şi în anul trecut (pag. 22 a raportului) s-au afectat pentru acoperirea bugetului bilete ipotecare în sumă de
7 441 374
Pentru completarea armamentului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 586 081
Total 10 027 455
Aşadar peste 10 milioane cheltuieli reale cari nu corespund cu nici un venit real al statului.
Asemenea în anul 1880 se vor afecta 6 862 432 bilete ipotecare pentru acoperirea deficitului, deci iarăşi o cheltuială reală care nu corespunde cu nici un venit real al statului.
Şi cu toate acestea „Românul” pretinde necontenit că bugetele se acopăr fără deficite şi fără împrumuturi.
Deturnarea biletelor ipotecare de la adevăratul lor scop: plata datoriei flotante, şi întrebuinţarea lor pentru plata de dobînzi la datorii oculte şi pentru cheltuieli ordinare ale bugetului poate avea drept rezultat un adevărat dezastru financiar. Datele noastre sînt luate după însuşi raportul d-lui E. Costinescu, raportor al comisiei Camerei şi redactor al „Românului”, deci, întru cît priveşte pe guvernamentali cel puţin, exactitatea cifrelor nu poate fi contestată din parte-le. Iar mistificaţiunile acelui raport se impun la prima vedere fără un studiu amănunţit. Cu toate acestea calculele noastre, făcute după situaţiuni mai vechi, co[i]ncid în ce priveşte numerele rotunde cu însuşi lucrările comisiei bugetare.
Nu sîntem în drept de-a retrimite „Românului” invectivele ce ni le-a adresat în discuţia aceasta?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI