Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ceea ce li se pare curios patrioţilor e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înţelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră ai cării membri s-au îmbogăţit cu ocazia răscumpărării, o Cameră în care există tainice biurouri de împământenire, unde cu bani peşin fiece izraelit de treabă poate câştiga onoarea şi avantajele cetăţeniei române fără a fi îndeplinit condiţiile înscrise în Constituţie? Auzi, dizolvată o Cameră care, fără rezistenţa opoziţiei întrunite, era să împământenească propunerea Costinescu cu toate urmările şi categoriile ei? Se poate ca ţara să uite atâta merit, să uite că, patrioţii o iubesc atât încât fiecare din ei ia cîte trei, patru, ba zece funcţii chiar pe umerele lor de Ercul, şi aceasta… purtând şi greutatea lefurilor, pe lângă acea a funcţiilor? Se poate să uite ţara cum patrioţii şi-au creat retribuţiuni de cîte 24, 30, 40 de mii de franci, ba la tutunuri, ba la drumuri de fier, ba la bancă şi să voiască, dizolvarea unui Parlament, nu! unei grădini de Parlament, grădină model, zoologică, unde toate apetiturile organice sunt reprezentate, începând cu nestinsa sete de profit a republicanilor de la Ploieşti şi încheind cu virtutea jocului de bursă, pentru titluri 6 la sută?
Ce bine bunăoară s-a purtat Camera actuală în cestiunea evreilor? Trebuie s-o credem; „Românul” o zice:
Absurditatea că maioritatea ar fi voit împământenirea în masă sau chiar pe categorii este vădită; dacă ea ar fi voit în adevăr aceasta, ar fi făcut-o, deoarece era maioritate.
Auzi d-ta? Va să zică era maioritate şi putea face orice poftea. Da, în adevăr era maioritate, dar nu maioritate de revizuire, nu 2/3. Aci e aci, onorabililor. dacă roşii ar fi avut două treimi în Adunări, nu categoriile, întreg paragraful Tractatului de la Berlin trecea în Constituţie. D-nii redactori ai „Românului” cată să-şi aducă aminte că d. Lascar Catargiu a spus în Senat verde: „Ţara nu vrea să dea nimic, formulaţi propunerea dv.”. Era o tocmeală lungă între ţara, care nu voia să dea nimic şi între maioritatea roşie (simplă, nu de două treimi ), care voia să dea totul. Nu propunerea maiorităţii, cunoscută sub numele de categoriile Costinescu, au fost admisă de Adunări, ci, pentru a se avea unanimitatea, s-au stors de la opoziţie minimul posibil, împământenirea personală pe baza unor condiţii înscrise în Constituţie. Numai minimul posibil, formulat de deputaţi opoziţionali din Iaşi, au putut întruni maioritatea necesară. Cu simpla maioritate roşie Camera era constituţional incapabilă de-a da vro hotărâre ; ar fi trebuit deci dizolvată din nou. O asemenea disoluţiune a Adunării de revizuire ar fi însemnat căderea roşiilor de la guvern. Iată ceea ce trebuie să cugete onor. redactori ai „Românului”, dumnealor cari au propus categoriile. Astfel opoziţia singură au fost la înălţimea ei; ea a renunţat de-a face din cestiune o cestiune ministerială; ea a susţinut guvernul spre a dovedi că, faţă chiar cu guvernul cel mai dispus de-a face serviciile străinătăţii, ţara tot are mijlocul de-a nu acorda nimic, că n-a ajuns ca acela care de frică se sinucide. Cremieux să fi fost prim ministru, pe Cremieux l-am fi mănţinut, pentru a-i dovedi lui şi stăpânilor lui că nu poate face nimic.
În orice caz opoziţia n-a câştigat nimic din toată afacerea. Dar oare tot astfel stă cu roşii? La moment s-au înţeles cu străinii pentru a pune preţ pe recunoaşterea votului ţării, la moment a venit la ordinea zilei răscumpărarea, din care au câştigat acţionarii străini şi patrioţii improvizaţi acţionari peste noapte. Să cităm oare averile făcute peste noapte de foşti miniştri, de deputaţi, de gazetari roşii? Şi cum numea „Românul” cestiunea răscumpărării? Cea mai populară cestiune din România, şi îndrăznea a o spune aceasta în acelaşi moment în care d. Brătianu declara în Senat că răscumpărarea era impusă de din afară, tot astfel precum Strousberg fusese odinioară impus de la Berlin şi Viena.
Ce patriotism şi ce înţelepciune, ce sacrificiu a fost la mijloc? Aţi ştiut că, dacă veţi rezolva cestiunea izraelită în modul cel mai favorabil cu putinţă pentru străinătate, veţi rămânea la putere şi veţi avea foloasele răscumpărării.
Aşa s-a şi întâmplat. Aţi stors de la ţară cât aţi putut stoarce pentru evrei şi aţi deschis apoi triumfători era răscumpărării, încurcată până azi. Pe de o parte deci aţi fost siliţi a nu da decât minimul posibil pentru a nu fi trimişi acasă pentru incapacitate constituţională de a rezolva cestiunea izraelită; pe de alta, odată rezolvată, v-aţi cumpărat rămânerea la putere pentru câţiva ani prin cestiunea căilor ferate! De ce vă zicem oare noii fanarioţi? Pentru că cumpăraţi puterea prin tribut mascat, plătit când uneia când alteia dintre puterile străine.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII