Comisiunea aleasă de Senat pentru a face încheieri asupra dispoziţiunilor din Tratatul de la Berlin care ne priveşte pe noi şi-au mîntuit în sfîrşit lucrarea prin propunerea unei moţiuni de următorul cuprins: guvernul să fie autorizat a se conforma Tratatului din Berlin. Totodată să fie autorizat a lua în posesiune Dobrogea şi s-o administreze prin regulamente de administraţie publică pînă la convocarea Adunării constituante.
Totodată comisia propune Senatului de a angaja pe guvern ca, atît pentru soluţiunea definitivă a cestiunii Dobrogei, cît şi pentru celelalte cestiuni ce rezultă din Tratatul de la Berlin să convoace cel mult în cursul sesiunii viitoare ordinare de trei luni o Adunare constituantă de revizuire, conform art. 129 din Constituţiune.
E prea adevărat cumcă moţiunea aceasta cuprinde în sine capitulaţia liberalilor în privi-rea dreptului ce îl pretindeau pentru Camerele lor, că pot ceda, lua, face şi desface toate celea după plac.
„Românul” a rămas pe jos cu citaţiile sale false din Bluntschli, cu vestitele sale rectificări de graniţă prin care se răşluesc trei ţinuturi întregi, cu toate sofismele şi mofturile ce le toca zilnic de luni întregi încoace.
Adevărul, ca totdauna, a pătruns încet, dar a pătruns. Cestiuni cari ating atît de mult viaţa de stat a României, care-i modifică Constituţiunea, care-i schimbă condiţiile de existenţă, nu pot fi rezolvate decît consultîndu-se din nou naţia şi întrebînd-o de primeşte sau nu primeşte stipulaţiunile Tratatului de la Berlin; de vreme ce toate cestiunile acestea nici nu erau cunoscute naţiei pe timpul alegerei actualelor Camere, de vreme ce ea nu şi-au făcut alegerile în prevederea sau fiind la ordinea zilei asemenea cestiuni, şi în fine pentru că, chiar în cunoştinţă de cauză alese, totuşi Camerele ordinare n-au dreptul de-a rezolva asemenea cestiuni.
Dar ca totdauna capitulaţia liberalilor e nesinceră. Ce nevoie avea guvernul de autorizaţia acestor Camere de a ocupa Dobrogea şi de a ceda Basarabia, cînd ele n-au dreptul de a se pronunţa nici afirmativ nici negativ în cestiune. Voturile Adunărilor sînt nişte pleonasme, nişte voturi fără de nici o valoare, pentru că autorizarea de a executa provizoriu şi din cauze de imediată oportunitate sau de imediat pericol lucruri care se impun, acest drept îl are guvernul cu şi fără Camere.
Sau autorizarea Adunărilor este un pleonasm, o formalitate de prisos, sau, ceea ce credem noi, este un tertip pentru a prejudeca votul Adunărilor de revizuire.
Şi un tertip este. Guvernul vrea cu orice preţ ca viitoarea Adunare de revizuire să aibă numai a aproba post festa fapte îndeplinite, de a cărora răspundere voieşte să se spele de pe acuma prin autorizarea ce o cere de la Adunări.
Tot un tertip e termenul de trei luni pentru convocarea unei Constituante. Interesul cel mai mare al statului nostru ar fi să aibă cît se poate de curînd o poziţie definitivă, întărită printr-un tratat internaţional, mai ales cînd acel tratat internaţional poate fi mîni sau poimîni controversat şi cînd atuncea situaţiunea noastră provizorie sau suspensivă va fi în detrimentul nostru.
Se ştie de ex. cumcă Tratatul de Paris ne acordase gurile Dunării. N-am avut grija de-a le ocupa repede şi Turcia s-au folosit de răgazul dat pentru a revizui tratatul în acea privinţă şi a ne lua gurile Dunării.
În sfîrşit, de va primi Adunarea de revizuire sau nu va primi stipulaţiunile Tratatului de Berlin, ea trebuie convocată imediat pentru a şti definitiv ce avem de făcut.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X