Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Corespondentul din Şiştov al „Gazetei generale de Augsburg” adresează foii, cu data de 10 iulie, ştirile ce urmează mai la vale şi pe cari le reproducem fără comentarii:
Azi dimineaţă au sosit aci şefii liberalilor, ex-miniştrii Caravelov şi Slaveicov. Deşi aleşi în Târnova ca deputaţi în Marea Adunare, ei nu vor lua parte la vot, căci privesc tot lucrul ca pe o comedie ilegală.
Am vorbit azi la amiazăzi cu Slaveicov, pe care-l cunoşteam foarte bine de mai demult şi el [î]mi spune că nici vorbă nu poate fi de împăcare între principe şi partidul liberal. Cu uşurinţă şi instigat de Rusia, Alexandru a provocat criza, a îngăduit toate ilegalităţile pentru a face alegerile în sensul său şi de aceea nu poate fi vorba de compromis.
„Nu voim să dăm mână de ajutor pentru a da libertăţile poporului pe seama sistemului muscălesc ; vom pleca în România ca-n vremea turcilor şi vom lucra de acolo spre binele patriei noastre. N-am fi crezut, în adevăr, când am plecat la 1877 din Bucureşti, că vom trebui să ne întoarcem atât de curând îndărăt, însă România e totuşi unica ţară, care posedă o libertate reală şi de unde putem lucra mult mai mult decât dacă ne-am aşeza cartierul general în Rumelia orientală. Prinţul Vogoridi e altfel înţeles cu intenţiile noastre, dar nu e nimic alt decât un paşă turcesc şi, deşi nu avem a ne teme de nimic din partea Porţii, totuşi unele din marile puteri europene ar putea cere să ni se refuze ospitalitatea. Noi nu voim însă să facem neplăceri amicilor noştri.”
La întrebarea mea dacă liberalii ar voi să organizeze o răscoală în Bulgaria, Slaveicof răspunde: „Nu gândim la asta; guvernul principelui va ajunge prin sine însuşi ad absurdum şi, dacă nu se vor împlini făgăduinţele date poporului de la ţară, se va scăpa el însuşi de apăsătorii lui.”
– „Şi-n ce consistau acele făgăduinţi?”
– „În mari reduceri a dărilor, uşurări ale serviciului militar şi regularea cestiunilor agrare, îndeosebi desfiinţarea arendaşilor de dări, a ciorbagiilor. Aceste dorinţe principele nu le poate împlini oricât de multă bunăvoinţă ar avea. Noi înşine am lucrat la aceasta şi ne-am împiedecat totdeauna de influenţa ciorbagiilor. Aceştia însă sunt din partidul guvernamental, deci toate făgăduinţele au fost iluzorii.”
– „Dar cum gândiţi să lucraţi în România pentru Bulgaria?”
– „Ca-n vremea turcilor. Fondăm un club bulgar, facem să apară ziarele noastre în Bucureşti şi le răspândim intre partizanii noştri din Principat. Prin asta putem produce mai mare efect decât dacă foile vor apărea sub legea turcească de presă pe care a introdus-o prevăzătorul nostru guvern. Ş-aşa foile erau împiedicate, în timpul din urmă, de-a ieşi afară de Sofia şi, de când oficiile postale austriace au încetat de-a exista în ţară, n-a mai existat poştă pentru noi. Totul se confiscă fără ca legile să fi îngăduit una ca asta.”
– „ Vă veţi pune dar pe d-voastre şi cauza d-voastră sub scutul lui Hohenzollern?”
– „Da. Regele Carol şi-a câştigat mari merite pentru cauza noastră; România are legi liberale şi, deşi aparţinem unei alte rase, ne-am simţi fericiţi dac – am fi fost vrodată atât de liberi ca ţara vecină. Conaţionalilor noştri, dintre cari 50 000 trăiesc în România, le merge bine; ei stau sub legi drepte şi chiar plângerile din Dobrogea, ce porneau de la nemulţumiţii din Tulcea şi Măcin, au amuţit faţă cu evenimentele din Bulgaria.”
– „Opoziţia d-voastră nu se – ndreaptă dar contra lui Alecsandru pentru că e principe german?”
– „Ferească Dumnezeu. Am voit totdauna un principe german, un domnitor din acel neam drept de oameni care a făcut mai mult pentru civilizaţie şi cultură. Sub Carol ne-am numi fericiţi, pe un Battenberg rusesc nu-l poate suporta Bulgaria.”
– „De unde vine însă că toate plângerile din timpii din urmă au fost adresate ţarului şi oamenilor de stat ai Rusiei?”
– „Cunoaşteţi opinia poporului nostru că tot binele vine de la ţarul liberator (Ţarosloboditeli ) şi nimeni nu voia să ne crează că apăsarea vine de la Petersburg. Am dovedit-o aceasta prin ţipetele noastre de durere şi prin răspunsurile aspre ce le-am primit. Acuma ştiu oamenii noştri ce au a spera de la marele ţar şi credem că predilecţiunea pentru Rusia a suferit o grea lovitură.”
– „De ce nu voiţi să ‘ncercaţi, d-ta cu prietenii d-tale, să produceţi o reacţie în Marea Adunare prin puterea discursurilor?”
– „Toate sunt în zadar. De vorbit nu se va mai vorbi, ci se va vota numai. Cine nu va zice da va fi arestat desigur, căci, în momentul în care principele va ajunge să înlăture Constituţiunea, toate libertăţile se sting şi atunci am trebui să gândim mult asupra imprudenţei de-a ne fi încrezut cu uşurinţă.”
– „Victoria lui Alexandru e aşadar sigură?”
– „Cu totul sigură. Puterea au învins, unele din marile puteri i-au ajutat, poporul e amăgit. Plecăm la Bucureşti; poate ne vom revedea în patria noastră în momente mai fericite.”
Astfel se duse unul din cei mai buni patrioţi ai Bulgariei şi nu e îndoială că mulţi [î]i vor urma. Pământul României e pentru persecutaţii noştri ceea ce e pământul Sviţerei şi al Engliterei pentru persecutaţii restului Europei. Acolo, sub scutul unui Hohenzollern, oricine se simte sigur şi îndemână. Nu m-aş mira dacă ar ieşi în publicitate ştiri că România urmăreşte domnia asupra Bulgariei, căci reacţionarii de aici nu vor întârzia de-a răspândi asemenea ştiri pentru a suspecta Regatul liber în ochii marilor puteri vecine. Un lucru e sigur: că, dacă regele Carol ar avea ambiţia de a domni şi peste Bulgaria, la poporul bulgar n-ar afla rezistenţă. Pentru eliberarea acestei ţări balcanice au curs tot atât sânge românesc ca şi rusesc.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII