Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Criza ministerială din Paris pare a primi o turnură de comedie. Preşedintele Republicei, opinia publică şi majoritatea deputaţilor şi senatorilor poftesc pe Gambetta în fruntea cabinetului şi, cu toate acestea, el cată să mai aştepte mult până să-şi realizeze mandatul. Ministeriul Ferry e ca şi demisionat, dar fără a se putea retrage. El trebuie să se prezinte în faţa Camerii, să salute pe reprezentanţii suveranului popor cu clasicul Morituri te salutant, să se justifice, să asculte cu evlavie critica şi dojanele lor. Aşa vrea Gambetta şi aşa o fi trebuind să fie. Oricum, situaţia pare a se fi mai clarificat.
Preşedintele Grévy a scris, acum câteva zile, lui Gambetta că doreşte să vorbească cu dânsul asupra actualei situaţii politice. Gambetta a urmat acestei invitări ducându-se la preşedintele, unde conversaţia s-a învârtit în jurul evenimentelor politice de la închiderea Camerei încoaci şi a situaţiei politice creată prin ultimele alegeri. Grevy a recunoscut, cum vedem dintr-o telegramă a foilor străine, caracterul progresist al alegerilor din urmă; Franţa, fără a dezaproba politica înţeleaptă şi moderată din ultimii ani, şi-a exprimat dorinţa în mod incontestabil ca să se înainteze pe calea reformelor. „Eu sunt sigur, a zis Grévy, că totodată Franţa doreşte executarea acestei programe supt conducerea bărbatului care a fost primul ei autor şi cel mai neobosit al ei propagator „. Spre a corespunde acestei clare indicaţii a alegatorilor franceji Grevy zice să s-a simţit obligat să confereze şi să audă consiliele conducătorului majorităţii Camerii înainte de începerea crizei oficiale ministeriale şi înainte de a se întruni Camera.
Gambetta a mulţumit mai întâi preşedintelui pentru încredere şi s-a declarat gata, dacă s-ar pronunţa Camera în acest sens, a prezenta preşedintelui un program şi, dacă s-ar ajunge la o deplină înţelegere, a forma un ministeriu; dar e imposibil, cel puţin oficial, de a face ceva înainte de a-şi fi dat Camera părerea sa. Ministerul actual, înainte de a se închide Camera, a obţinut un vot de încredere; în sesiunea din urmă ministerul niciodată n-a fost în minoritate şi din nimic nu se vede că alegerile s-ar fi făcut contra ministerului; ţara deci n-ar înţelege de ce ministerul, la începutul şedinţelor, să nu se prezinte Camerii spre a justifica politica interregnului şi să ceară un nou vot de încredere. Numai după o dezbatere publică mare, cât se poate de amănunţită, se va recunoaşte care majoritate va guverna într-adevăr. Din realegerea foştilor deputaţi nu se poate conchide a priori că ne aflăm tot în faţa aceleiaşi Camere; aceiaşi deputaţi pot reveni cu păreri şi mandate modificate; de aceea, pentru moment, parlamentar şi politic vorbind, nu e posibilă formarea unui nou minister. Actualul minister să se prezinte în faţa Camerii şi numai dezbaterea va lumina viitorul.
Grévy declară că pune prea mult preţ pe opinia lui Gambetta, pe care pare a o împărtăşi. Gambetta asigură pe Grévy despre devotamentul său şi că e gata a urma orice invitare a lui Grévy când acesta ar dori vreo conferinţă.
Această convenire a durat aproape o jumătate oră. Preşedintele a chemat apoi pe ministrul preşedinte Jules Ferry şi i-a comunicat conţinutul întrevorbirii. Ferry a pledat mai ‘nainte pentru formarea cabinetului înainte de a se întruni Camera şi, crezând că Gambetta va lua afacerile guvernului, era să-şi dea demisiunea oficial. Dar fiindcă Grevy, în urma acestei conversaţii, n-a putut oferi lui Gambetta prezidiul ministerial, se crede că ministerul va mai întârzia cu demisiunea. Dar, chiar dacă ar demisiona acum, miniştrii tot ar trebui să rămână până la formarea noului cabinet şi astfel ar avea ocazia de a se justifica în faţa Camerii. Cestiunea dacă Gambetta va fi ministru – preşedinte cu sau fără portofoliu nu s-a atins; dar se crede ca sigur că, dacă împrejurările vor chema pe Gambetta la guvern, Grevy are de gând să-i dea toată libertatea de acţiune îndată ce ar domni o înţelegere asupra programei. Toate listele ministeriale publicate până acum sunt falşe; Gambetta n-a făcut încă propuneri nimănui.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII