Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Cu timpul au început a se recunoaşte însemnătatea limbii cărţilor bisericeşti.
În adevăr, daca, din deosebitele şi variile dialecte ale limbei germane de pildă, unul a ajuns să domineze şi să devie limbă literară şi de stat, aceasta este a se mulţumi mai cu seamă Bibliei lui Luther. La începutul secolului trecut, în al Xvii-lea chiar, limba germană se poate zice că încetase de-a mai exista. Cine deschide cărţile scriitorilor din acei timpi află un jargon în care întreagă averea lexicală, sintaxa chiar a limbei erau alterate şi falsificate de mii de fraze franţuzeşti sau latineşti ; reprezentantul de căpetenie al unei limbi germane literare, curate, era Biblia lui Luther.
La noi lucrul s-a petrecut într-un mod analog.
Epoca reformaţiunii, răspândindu-se prin periferii, au ajuns în Ardeal; calvinii începuseră a traduce cărţi bisericeşti în româneşte, pentru a atrage la Reformă şi poporul românesc. Ei bine, biserica şi Domnii noştri au combătut Reforma cu armele ei proprii. Au pus a se traduce cărţile bisericeşti în limba românească, au introdus limba poporului în biserică şi stat, în locul celor străine hieratice. dacă chiar ar fi existat înclinări de dialectizare a limbei noastre, ele au încetat din momentul în care biserica au creat limba literară, au sfinţit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat. Din acel moment trăsătura de unitate a devenit şi a rămas limba şi naţionalitatea, pe când înainte românul înclina a confunda naţionalitatea cu religia.
Retipărirea cărţilor bisericeşti cu caractere latine şi cirilice nu mai suferă întârziere. Tipăriturile vechi au început a se afla cu greutate.
Lucrarea ce şi-a propus-o Sf. Sinod e de o însemnătate cu greu de măsurat în toată mărimea ei. Fără îndoială că limba cărţilor bisericeşti va fi supusă unei revizuiri în ceea ce priveşte slavismi tehnici, nejustificaţi şi nepricepuţi nici pân-în ziua de azi de popor. Cuvinte populare romanice se vor introduce în locul termenilor slavoneşti, cuvinte înţelese de toţi; frazelor li se va da pe ici colo orânduirea ce li se cuvine după geniul limbei noastre, înlăturându-se traducţiuni servile şi prea ad literam ; c-un cuvânt, ferindu-se în mod egal de neologismi dar şi de barbarismi slavoneşti sau de altă origine, revizuitorii cărţilor vor avea în vedere atât avutul propriu al limbii populare cât şi arhaismii aciia cari se pot reintroduce fără alterare a înţelesului.
E o operă în adevăr naţională aceasta, o operă care va face gloria celor ce vor fi întreprins-o dacă va ieşi bine, dar şi stigmatizarea lor dacă vor păşi cu uşurinţă la o lucrare pe cât de măreaţă şi sfântă pe atât de gingaşă. Gingaşă ca tot ce e organic, subtilă adesea cu deosebirile ce le face gândirea naţională, dar ridicată odată, mai trainică decât legi civile şi politice, decât formaţiuni de state şi dinastii, temelie zilelor de glorie, scăpare în zile de cădere.
În congresul bisericesc din Sibiiu d. Parteniu Cosma a făcut asemenea, în şedinţa de la 4 octomvrie, o propunere în înţelesul retipăririi cărţilor. Va trebui în adevăr ca în privirea aceasta să existe o înţelegere între mitropolia românilor din Ardeal şi Ţara Ungurească, între mitropolitul Bucovinei pe de o parte şi episcopatul nostru. Dând mai la vale propunerea făcută de d. Parteniu Cosma dorim ca spiritul veacului al şaisprezecelea, spiritul lui Matei Basarab, să domnească asupra acestei măreţe lucrări.
Iată acea propunere:
Este ştiut că Sfântul Sinod din România a decis revederea şi editarea cărţilor bisericeşti, cari se vor tipări atât cu litere latine cât şi cu litere cirilice.
După regulamentul sancţionat deja relativ la această editare, se va constitui un comitet compus din persoane competente, posedând cunoştinţele teologice şi limbistice necesare la traducerea cărţilor bisericeşti din limbile în cari au fost scrise şi din cari s-au tradus în limba română; spre a putea verifica acele traduceri şi a le perfecţiona unde va cere trebuinţa.
Nu este vorba deci de o simplă retipărire a cărţilor bisericeşti cu litere latine, ci de o emendare a ediţiunilor existente în text şi în limbă.
Considerând că, cestiunea tipăririi cărţilor bisericeşti cu litere latine s-a rezolvat la noi încă mai înainte decât în România, căci, în urma esibitului sinodului eparhial din Arad nr. 101 ex. 1871, congresul nostru din 1878 prin concluziunea sa no. 180 „constatând necesitatea de a se tipări cărţile bisericeşti cu litere latine, decerne cestiunea aceasta la sinodul episcopesc spre apreciare”.
Considerând că biserica ortodoxă română în toate provinciile locuite de români are una şi aceeaşi limbă, că până astăzi se folosesc de aceleaşi ediţiuni a cărţilor sale procurate în trecut, cele mai multe, chiar şi prin România, din patria noastră.
Considerând că emendarea ce o va afla necesară comitetul care va edita în România cărţile bisericeşti vrînd – nevrînd se va accepta şi la noi şi presupunând că ediţiunea emendată, făcută cu precauţiune şi cu pricepere de lucru, astăzi trebuie să fie mai perfectă decât ediţiunile vechi, este şi de dorit ca să se accepteze.
Prin urmare este o necesitate inevitabilă ca acel organ care în provincia noastră metropolitană este chemat a se îngriji de editarea cărţilor bisericeşti, nu numai să fie informat pe deplin despre schimbările ce au să intre în textul cărţilor, dar să conlucre chiar la stabilirea acelora, ca să nu se strecoare în biserică înnoiri de cari el n-ar avea ştire şi cari, nefiind corecte, ar putea deveni stricăcioase.
Pe aceste considerente îmi iau voie a face următoarea propunere.
Sinodul episcopesc e rugat ca, luând informaţiuni autentice despre modul în care se intenţionează în România revederea şi editarea cărţilor bisericeşti cu litere latine, să-şi valoreze influenţa sa canonică la revederea textului, iar retipărirea cărţilor bisericeşti cu litere latine pentru bisericele din provincia noastră metropolitană să o efectueze cu textul stabilit şi cu ortografia adoptată acolo.
Parteniu Cosma m.p.Propunător
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII