Dacă ar fi de crezut aserţiunile ziarelor din Viena, atunci criza băncii se va risipi în favoarea Ungariei. În adevăr Tisza şi-a fost dat demisia. Împăratul a fost primit-o, ba însărcinase pe baronul Sennyey cu formarea unui cabinet nou, însă preste noapte se schimbară lucrurile. Ungurii au ştiut, prin mijlocirea contelui Andrassy, să-l convingă pe împărat că un alt ministeriu unguresc nu-i cu putinţă şi că acesta este le meilleur des ministčres possibles, aplicând maxima lui Leibnitz la oasele muritoare ale d-lui Tisza.
Se vede că lucrul era prevăzut şi precugetat astfel. D. Tisza a reintrat în ministeriul unguresc pe uşa pe care ieşise, şi toată demisia sa n-a fost decât o comedie pentru a vedea ce efect va face asupra spiritelor retragerea ilustrului demagog.
Astfel înainte de 4 zile au fost iarăşi o conferenţă, la care a luat parte d-nu Tisza ca demisionar şi ministru ad interim cu colegii său Wenckheim şi Szell pe de o parte şi miniştrii austriaci Auersperg, Lasser şi de Pretis pe de alta.
În această şedinţă nu s-a fixat sau delimitat nimica, dar s-au constatat numai că o înţelegere în cestiunea băncii nu e cu putinţă decât păstrându – se principiul parităţii la compunerea consiliului de administraţie.
Va să zică Austria au cedat Ungariei. De atunci urmează din nou conferenţele şi se introloacă iarăşi regulat miniştrii reintraţi maghiari şi cei austriaci, cărora, dorindu-le deplină sănătate în pisarea apei, trecem la altele.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 194