Daca tonul foii noastre e uneori de-o estraordinară asprime, cititorii desigur că nu vor fi uitînd ce cumplită e starea de lucruri în care se află ţara şi că pana lui Tacit şi limba Duhului Sfînt abia ar ajunge ca să zugrăvească estrema decădere socială a României şi primejdiile care atîrnă asupra ţării, nedîndu-i răgaz de-a-şi veni în fire.
În altă ţară de am trăi, în care mai e credinţă, onestitate, respect ca bunuri obşteşti ale spiritului public, relele ni s-ar pare trecătoare şi nicicînd condeiul nostru nu ar fi înmuiat în fiere; dar aici, unde, dacă-i vizita ministeriile sau Văcăreştii, aceleaşi fizionomii şi caractere întîlneşti, aici unde un parvenit bulgar ca d. I. C. Brătianu şi un grec parvenit ca d. C. A. Rosetti conduc destinele acestei nefericite ţări, aici unde oameni ca aceştia, fără pic de patriotism, radicali cosmopoliţi, stăteau ieri la învoială cu Warszawsky ca să-i vînză sufletele din opt ţinuturi, stau azi la învoială cu Alianţa izraelită ca să-i vînză ţara toată şi să desfiinţeze printr-un trafic mîrşav o naţie şi un stat pe cari zeci de popoare barbare nu le-au putut desfiinţa, aici nici un cuvînt nu e destul de aspru, nici o lovitură nu e destul de tare, încît, am mai spus-o încă o dată, rolul scriitorului ar trebui să-nceteze şi să-nceapă rolul călăului.
Într-un termin de patru zile, care nu e de ajuns nici pentru că „Monitorul” să ajungă prin toate comunele, guvernul convoacă Adunările pentru ca să se folosească de întîrzierea unora şi altora şi să le smulgă prin surprindere cine ştie ce voturi de cari are trebuinţă.
Nu ştim încă ce ne păstrează viitorul cel mai apropiat chiar. Prin promisiuni şi ameninţări, prin introducerea în listele colegiului I a sute de amploiaţi fără de avere, înscrişi în mod fraudulos, prin cerşitoria sistematică de voturi, profesată săptămîni întregi de şeful cabinetului şi de colegii săi, prin mituire şi terorism roşii au ajuns să-şi înjghebe majorităţi servile, cu cari vor face tot ce vor voi.
Aceste majorităţi vor fi în curînd la un loc ca să se-nţeleagă cu ce preţ se poate vinde ţara aceasta, pe cît aur jidovesc trebuie vîndut sîngele eroilor căzuţi înaintea Plevnei şi Vidinului, pentru ca istoria să scrie că în suta a nouăsprezecea, sub guvernul d-lor Rosetti-Brătianu-Warszawski, regimentele munţilor şi şesurilor României s-au luptat cu frigul, foamea şi glonţii ca să treacă ţara lor din stăpînirea nominală a vitejilor osmani sub stăpînirea reală şi ucigaşă a idrei jidoveşti.
Din capul locului am întrebat pe „Românul” ce are de gînd guvernul să propuie în cestiunea izraelită, cari sînt opiniunile lui.
Pînă acum tăcere absolută.
D. Brătianu ne asigură că e cestiune foarte gravă, ca şi cînd cu asta ne-ar fi descoperit ceva nou.
Întrebăm dar încă o dată:
Cui dintre evrei şi cum voieşte guvernul a se da drepturi politice. Cestiune secundară. Cui dintre evrei şi cum voieşte ale da plenitudinea drepturilor civile. Cestiune principală.
Pînă la acest răspuns însă arătăm din nou, prin scrisoarea ce ne-o trimite d. N. T. Moldoveanu, în ce mîni a încăput ţara întreagă, deci şi cestiunea izraelită. Din scrisoarea de mai la vale se va vedea că între dd. Brătianu şi Simeon Mihălescu nu e o mai mare deosebire decît între Anna şi Caiafa.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X