Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
De două ori d. Iorgu Radu a fost ales senator de către colegiul I de Bârlad, de două ori majoritatea patrioţilor de meserie au invalidat alegerea lui. În sfârşit a treia oară d. Iorgu Radu iese din urnă cu o majoritate şi mai mare, încât credem că de astă dată nimeni nu ar mai îndrăzni de a se atinge de această alegere de trei ori confirmată de acelaşi colegiu în ciuda guvernului şi a servilei lui majorităţi parlamentare.
Nu ne vom ocupa nici de cauza nici de pretextele invalidării întâielor două alegeri ale bârlădenilor. Am ajuns atât de departe în ţara noastră încât e destul ca cineva să nu caute a parveni, e destul ca cineva să nu voiască a se face deputat şi ministru spre a-şi plăti datoriile sau a căpăta funcţii inamovibile, pentru ca piano piano să fie descris ca inamic al dinastiei sau în genere a ordinei existente de lucruri. Din contra, dacă e membru al „Internaţionalei” şi n-are alt rege decât pe Marx, şeful socialiştilor din Londra, dacă a proclamat republica de la Ploieşti, dac-a fraternizat cu Rocherfort, dac-a protestat în contra erigerii regatului şi a băut în sănătatea viitoarei „Republice Române” poate fi sigur că, întors în tară, va fi deputat, ministru, membru la Curtea de Casaţie, director de drum de fier sau de Bancă Naţională, c-un cuvânt că-i vor merge lucrurile strună.
D. Iorgu Radu n-are din nenorocire, nevoie de-a deveni membru al Parlamentului pentru a-şi plăti datoriile speculând cu acţii Strousberg, n-are nevoie de a se face ministru pentru a fi numit la Casaţie, e un om neatârnat şi prin poziţie şi prin caracterul său, deci om periculos şi sectei roşie şi apetiturilor ei. De aci urma fireşte ca să se invalideze alegerea unui asemenea inamic natural al sistemului gheşefturilor, cumulului şi a altor virtuţi patriotice practicate pe o cale atât de largă.
Bârlădenii în special au mai avut şi alt motiv pentru a persista în alegerea lor. Judeţul Tutovei e dat în antrepriza unei singure familii, a unei singure dar numeroase dinastii locale, care, cu căţel cu purcel, cum zice proverbul, a monopolizat şi funcţii şi interese publice şi totul. Înţelege oricine că domnia unei asemenea dinastii locale, care administrează judeţul conform intereselor private ale membrilor ei, cată să devie nesuferită pentru judeţeni, cată să trezească în ei toate rămăşiţele de spirit de reacţie în contra unui sistem de procopseală şi de nepotism exercitat ca meserie.
Publicăm mai la vale corespondenţa ce ne vine din Bârlad asupra acestui subiect şi rugăm pe majoritatea Senatului să binevoiască a-şi mai încerca încă o dată puterea ei discreţionară, dac-o ţin curelele.
Deşi cazul din Bârlad e îmbucurător, totuşi nu avem speranţă că el s-ar repeta cu aceeaşi vigoare pretutindenea. Ţara legală, ţara neatârnată devine din ce în ce mai slabă în faţa ţării cumularzilor, speculatorilor de acţii, a patrioţilor de meserie. Mii de posturi create din nou în paralelă c-un buget de cheltuieli urcat în patru ani cu 34 la sută au pus aproape pe toţi aceia cari ştiu a înşira slove negre pe hârtie albă la discreţia guvernului şi, viceversa, guvernul la discreţia lor. Sistemul roşu consistă în complicitatea reciprocă a miilor de pierde-vară fără învăţătură şi fără avere cu căpitanii lor, improvizaţi în oameni de stat şi de guvern. Ce putem spera de la asemenea stare de lucruri decât perpetuarea malonestităţii demagogice la guvern, urcarea din ce în ce a bugetului cheltuielelor, scăderea şi sărăcirea elementelor producătoare şi suplantarea acestora prin străini? Acesta e sistemul, acestea urmările inevitabile.
Să nu vie timpul în care o reîntoarcere la stări de lucruri mai sănătoase să fie cu neputinţă şi-n care să fim siliţi a repeta cuvintele bătrînului Şaguna: Flere possem sed juvare non.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII