Cu schimbarea liniei strategice a sârbilor, se vede că nu s-a schimbat totodată şi soarta armelor lor, cel puţin, de vom crede ştirilor aduse de ziarul unguresc”Nemzeti Hirlap”, atunci retragerea dincoace de Drina a generalului Alimpici ar fi fapt împlinit. El să-şi fi pierdut poziţiile într-o luptă în care au căzut 800 de morţi din armata sârbească. Faţă cu aceste ştiri, telegrame sârbeşti spun că micile ciocniri pe care le-au avut trupele acestui general nu au schimbat întru nimic situaţia militară; cu toate acestea se pare că generalul a renunţat deja la împresurarea Bielinei şi că se află cu puterea trupelor sale pe teritoriu sîrbesc, avându – şi numai avangardele în Turcia, se vede deci că a renunciat de a mai începe ofenziva în Bosnia. Acelaş ziar susţine că Ahmet-Eiub Paşa ar fi luat „neînvinsele” defileuri de la Bania, că Horvatovici, şeful armiei de pe Ibar, ar fi fost din nou învins şi Ali-Saib Paşa ar fi acum înaintea oraşului Cruşevaţi. Dacă aceste sunt adevărate, atunci ar fi îndreptăţită vestea că Cernaief voieşte să dizolve şi aceste două corpuri de pe Ibar şi de pe Drina şi să le contopească cu marea sa armată de pe Morava.
Alături cu mişcările războinice, trebuie să luăm act şi despre încercările diplomatice ale Angliei de-a împăca părţile între ele. Sigur este că Anglia au avizat prin ambasadorii ei atât la Bosfor cât şi lângă Dunăre cumcă într-un moment dat ea este gata de a-şi oferi serviciile de bună mijlocitoare între statele în luptă. La această oferire a Angliei amândouă părţile au răspuns cu multă precauţiune; ele au luat act cu multă recunoştinţă de prevenitoarea bunăvoinţă a cabinetului englez, au asigurat însă că până în momentul de faţă nu află cauze îndestul de grave spre a apela la această mediaţiune. O depeşă sub data 7/19 august dezminte ştirile despre încheierea unui armistiţiu, anunţă că în aceea zi generalul Alimpici, care fusese în Belgrad, a plecat iarăşi la armia sa de pe Drina, însoţit de mai mulţi ofiţeri bavarezi, că principele Milan se află tot în capitală şi în fine că comisia permanentă a Scupcinei ar fi voind să trimată o deputaţiune la ţarul Rusiei, spre a-l ruga să intervie în favorul Serbiei. Această din urmă ştire e mai greu de crezut.
Cernaief numeşte în cadrele sale o mulţime de ofiţeri ruşi. În toată ziua soseşte un număr mai mare ori mai mic de voluntari de foarte deosebite grade, care se înrolează sub stindardele sârbeşti şi cari, până la un grad oarecare, vor fi în stare să <se> suplinească golurile intelectuale şi tactice ale nedeprinsei armate.
Scupcina este convocată pentru ziua de 16/28 august.
Mai norocite sunt armele muntenegrimlor. După victoria de la Vucidol, principele, auzind că însemnate puteri turceşti s-apropie dinspre Albania de marginele ţărei sale, au părăsit Herţegovina şi s-au retras în Muntenegru cu 10 batalioane; iar în Herţegovina au lăsat de comandant suprem al trupei de ocupaţie pe socrul său voievodul Petru Vucotici, care are a priveghea mişcările lui Muktar Paşa şi opri ajutoarele cari s-ar încerca să-i vie acestuia. La întoarcerea sa principele Nikita au fost suprins pe cale de ştirea unei nouă victorii a muntenegrinilor asupra turcilor, la Cuci. În acest loc muntenegrinii au luat, afară de alte prăzi, două tunuri şi li au succes a angaja în ajutorul lor mai multe triburi de albanezi şi anume triburile Cuci, Grasova, Zatrebaţ şi Biersovo. – Prizonierul Osman Paşa se primbă liber prin Cetinie, vizitează adesea pe princesa Muntenegrului şi au avut sfadă c-un general rusesc, anume Paciutin, care petrece în acel oraş. Osman a fost prins îmbărbătând la luptă o baterie turcească ai cărei ofiţeri căzuse. Soldaţii n-au voit să asculte, or fi rupt-o la fugă şi un muntenegrean bătrân au pus mâna pe paşă şi l-au dus prizonier, fără să ştie însă cu cine are a face.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 82