În n-rul trecut am arătat însemnătatea luptelor sângeroase de la Dgiunis, iar din descrierea noastră se vedea că urmarea luării acestui loc întărit de cătră turci putea deveni echivalentă cu ruperea armatei sârbeşti în două grămezi şi cu nimicirea ei parte cu parte şi pe rând pe rând. Am arătat însă că nemijlocit îndărătul poziţiilor pierdute, sârbii au format o nouă linie de apărare, care ajungea c-un capăt al ei la podurile de pe Morava de la Trubarevo.
Deşi sorgintea vieneză din care luăm ştirile cele mai nouă nu s-au dovedit totdeauna ca vrednică de credinţă, totuşi veştile ce le aduce, având oarecare verisimilitate justificată prin împrejurări, le dăm cu toată rezerva posibilă, aşteptând ca telegrame din Belgrad să le dezmintă sau să le confirme.
În 16/28 octomvrie s-au pus în mişcare mai multe trupe turceşti pentru a întări aripa stângă ce fusese zecimată în lupta de la Dgiunis. În aceeaşi zi la 10 ore au început tunurile Krupp (cu încărcături de 24 funţi ) şi anume două au fost îndreptate spre Alexinaţ şi două spre defileul despre Deligrad.
A doua zi, 17/29 dimineaţa, un tun a dat signalul pentru toate bateriile turceşti, care au început un foc într-adevăr devastator care-a durat zece ore neîntrerupt. Focurile erau îndreptate spre Alexinaţ şi spre poziţia de la Trubarevo şi se vede că erau dirigiate cu multă îndemânare, căci la 10 ore Alexinaţul s’ aprinsese în mai multe puncte. Bateriile lui Fazyl, înaintând spre Pşiloviţa, au pus un şanţ care apăra podul în crucea focurilor, iar Hafuz şi Suleiman Paşa au luat după o sângeroasă luptă de trei oare întăriturile de la Trubarevo, cele din urmă poziţii sârbeşti pe malul stâng al Moravei. Telegrame din aceeaşi sorginte spun că retragerea sârbilor peste pod a fost iregulară, semănând cu fuga în dezordine, că mulţi ostaşi s-ar fi înecat în Morava, că restul s-a retras spre Deligrad şi că victoria turcilor şi pierderile sârbilor sunt mari. Între altele sârbii să fi pierdut 6 tunuri, din care 2 de calibru greu şi 4 de munte.
Cu această din urmă victorie şi ocuparea din partea inamicului a drumului dintre Dgiunis şi Cruşevaţ s-ar fi împlinit ruperea în două a armatei sârbeşti, încât, între acestea două părţi izolate, turcii au drumul liber în inima ţărei, la Belgrad chiar. Deşi reamintim că sorgintea ce ni aduce ştirile trebuie întâmpinată cu mare precauţiune, totuşi, dacă aceste ştiri s-ar adeveri, atunci poticala din urmă a sârbilor ar fi cea mai rea. Cu căderea acestor poziţii e drumul deschis la Cruşevaţ şi la partea cea mai fertilă şi mai înflorită a Serbiei, care se numeşte şumadia şi cuprinde singură şase oraşe.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 123