Se confirmă definitiv că sârbii au pierdut însemnata bătălie de la Alexinaţ şi că sunt în retragere. Deşi ei mai ţin încă oraşul şi întăriturile, totuşi poziţia aceasta se poate privi ca părăsită şi ocuparea ei se justifică mai mult prin lucrările necesare pentru a aduce în siguranţă materialul de război grămădit în cetate; pe când aripa stângă a armatei lor se retrage spre Deligrad şi Ciupria, turcii înaintează încet pe malul stâng al Moraviei. Ei au lăsat o parte din armie în faţa Alexinaţiului, spre a face recunoaşteri şi a privi la cele patru redute din frontul răsăritean al cetăţei din care bubuie încă, tunurile; dar planul operaţiunei lor principale pare a fi de a lasa la o parte Alexinaţul (periculos cu toată pustietatea sa prin minele de dinamit de care e petrecut) şi de a înainta prin Kniajevaţ spre Kragujevaţ, principalul depozit de arme şi puteri a principatului. Se vesteşte că generalul Alimpici şi colonelii Marcovici şi Lieşanin sunt răniţi; acest din urmă prin încercarea de a se sinucide.
Paralel cu aceste pierderi mari, sârbii pot înregistra în alte părţi ale frontierilor lor unele succese, a căror însemnătate însă trebuie să ni se pară mică. Astfel, în curs de 3 zile, au fost lângă Isvor lupte crâncene, în care s-au angajat întreaga linie sârbească. Ea a delojat trei întărituri şi două baterii turceşti, au făcut mulţi prizonieri şi au luat mai multe stindarde şi tunuri. Afară de aceea sârbii au respins cu vigoare un atac al turcilor asupra micului Zvornic şi, în alt loc, intrând pe teritoriu turcesc (la Copavnic), au bătut pe inimici, deşi aceştia era într-un număr de trei ori mai mare. Dacă numai aceste succese ale armelor de pe Ibar şi de pe Drina ar compenza pierderile de lângă Morava.
Nefavorabile sunt ştirile de pe câmpul de război şi pentru muntenegreni, căci turcii au intrat pe teritoriul lor, atăcându – l din mai multe părţi deodată şi anume la Bielopavliţe şi, în districtul Cuci, la Medun, ei dau foc la tot ce întâlnesc în calea lor. Asupra luptelor, care au luat dimensiuni destul de mari, nu se ştie încă nimic pozitiv. Muktar Paşa înaintează (încet zic telegramele) spre Grahovo. Într-adevăr mişcările turcilor aduc întrucâtva cu acele ale lui Fabius Cunctator.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 91
Mihai-Eminescu.Ro