Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Deşi reprobăm din fundul inimei orice atentat asupra vieţii unui om, cu atît mai mult cînd este reprezentantul unei autorităţi constituite, totuşi nu ne putem opri de-a cerceta cauzele sociale cari au dat loc unui asemenea fenomen şi dacă le cercetăm spre binele tuturor, spre binele d-lui Brătianu îndeosebi le cercetăm.
Oricît de neagră ar fi intenţia faptei, trebuie să recunoaştem că guvernul d-lui Brătianu a creat atmosfera în care asemenea fapte sînt posibile, în care autorii lor găsesc o legitimare a scopurilor lor.
Cînd vedem un om ce, după propria lui mărturisire, a luat parte la o conspiraţie şi care, după ştiinţa tuturor, a fost capul unei revolte la Ploieşti, devenind sub Brătianu adiutant domnesc, ataşat ca om de încredere pe lîngă suveranul pe care- a voit să-l răstoarne, d. Brătianu ne va permite să conchidem că d-sa şi numai d-sa a ridicat impunitatea unui atentat la rangul de titlu de recomandaţie pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale.
Cînd d. Brătianu nu se sfieşte a recomanda în Senat pe un domn ca Costinescu ca secretar general la Ministeriul de Finanţe, om cu patru clase primare, e evident că d-sa a ridicat ignoranţa, cea mai neagră ignoranţă, la rangul de titlu de recomandaţie pentru a înainta în viaţa publică.
Cînd în chiar Camera roşie unii membri ai partidului guvernant, oameni poate simpli dar cinstiţi, cari n-ar merita poate să fie pe scara socială pe care se află, dar cari n-au furat încă pe nimenea, se-ntreabă cu mirare: de unde amicii apropiaţi ai d-lui Brătianu, protejaţii de aproape ai d-lui C. A. Rosetti au făcut averi în 3-4 ani de zile de unde n-aveau nimic, cînd aceşti oameni, simpli poate, dar cinstiţi se declară în grevă contra unui sistem care ridică şi îmbogăţeşte pe pungaşi, atunci d. Brătianu va concede că a ridicat malonestitatea la rangul de titlu de merit pentru înaintare în societatea română.
Cînd un om bănuit de crime care ridică numai un colţuleţ al vălului de pe scabroasele afaceri e canonizat, iar afacerea e*** prin ordinea de zi, d. Brătianu va concede că crima chiar e un titlu de merit înaintea d-sale.
Vedem apoi un altul care-a numit pe Domn spion prusian, care-a proclamat principiul că uciderea suveranilor e permisă, făcînd azi, printr-un proiect de răspuns la adresa tronului, act de profundă fidelitate către acelaş suveran. Noi am fi înţeles ca un asemenea om să tacă, am fi înţeles să fie iertat pentru opiniile lui, dar nu înţelegem că se gereze azi în susţiitor al dinastiei tocmai d. baron de Hahn.
Crede serios d. Brătianu că, ridicînd impunitatea licenţei, a calomniei, a înaltei trădări, a ignoranţei, a crimei chiar la rangul de titluri de merit în statul român, o poate face aceasta fără serioasa primejduire a spiritului public? Crede d. Brătianu că nu se vor găsi oameni cari să ia la serios principiile sale şi să crează că atentatul e o virtute, înalta trădare un merit? Dac-o crede aceasta, deplîngem numai ţara care-a avut nenorocirea de-a fi guvernată de d-sa, dar nu-l putem deplînge pe d-sa pentru că teoriile ce însuşi le-a semănat dau roadele aşteptate.
Dacă, dintr-un punct de vedere curat omenesc al justiţiei şi al umanităţii, vom reproba oricînd asemenea fapte odioase, pe de altă parte vom trebui să recunoaştem că, d. Brătianu culege numai roadele ce însuşi le-a semănat. Nu-şi bate cineva joc de-o naţie întreagă zeci de ani de-a rîndul, amăgind-o, stîrpindu-i sentimentul religios şi de justiţie, furîndu-i viitorul ei moral şi material, fără să aibă a purta urmările acestei sistematice corumperi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI