Deziluzii şi dezamăgiri! aşa le-a fost ursita mazariştilor.
A prezinta în modul cel mai formal un proiect de lege ca acela despre înrăutăţirea monopolului de tutunuri, a cere să fie cercetat de urgenţă, dar a dobîndi un refuz categoric, a mai aştepta cîteva săptămîni ş-a vedea ca Adunarea îl respinge în unanimitatea secţiunilor şi prin unanimitatea delegaţilor, iar că ţara îl condamnă cu indignare, a lăsa ca raportul să se prezente, să se distribuie şi să se puie la ordinea zilei, apoi a retrage proiectul pe furiş, făr-a o declara formal şi a-l prezinta din nou cu modificări ridicule, sub cuvînt că e altăceva: iată o procedere nemaipo menită, fără pre cedent şi din cele mai abătute de la uzurile constituţionale. Pe lîngă aceasta o asemenea conduită nu însemnează decît dispreţ aruncat Adunării Deputaţilor, fără a cărei încunoştiinţare s–a retras proiectul, desfiderea ce i se aruncă prin noua lui prezentare sub numele de nouă lege. Pare se că d. Sturdza e atît de mult interesat în această nenorocită şi odioasă afacere, încît uită pînă şi conveninţele, încît renunţa a salva cel puţin aparenţa.
Să nu crează cineva că aceste aspre mustrări le adresăm d-lui Sturdza noi, nu ; i le adresează organul unui frate mai mare de la Mazar Paşa, i le adresează organul aceluia împreună cu care d. Sturdza se făcuse apărătorul înflăcărat al constituţionalismului şi în acelaş timp detractorul aprig al monopolului de tutunuri. Pe cînd dd. Sturdza şi Vernescu erau stîlpii companiei de la Mazar Paşa, monopolul era groaza lumii, nenorocirea ţării, un jaf, o tîlhărie; şi d. Sturdza, care se pricepe la socoteală şi care era ca atare contabilul titular al companiei, arăta bob numărat că ţara e ruinată prin monopol. Venind însă d. Sturdza la minister, s-a convins că, pentru plata datoriilor, ţara nu poate întrebuinţa vorbele cele late şi banalităţile din „Alegătorul liber”, a făcut din nou socoteală şi de astă dată a văzut că nu sînt de lepădat cele cîteva milioane pe cari le dă monopolul tutunului. D. Vernescu însă, care în orice caz nu se pricepe la socoteală de catastife ca d. Sturdza, crede pe fratele de la Mazar Paşa rătăcit, şi astfel, cum văzurăm, îl mustră amar prin organul d-sale. Cum? Însuşi d. Sturdza, constituţionalistul englez, astăzi, după ce a retras pe furiş proiectul căzut odată, îl prezintă iarăşi cu modificări ridicule? Dar aceasta este o procedare nemaipomenită, fără precedent, din cele mai abătute de la uzurile constituţionale; se pare, în adevăr, că d. Sturdza, odinioară vrăjmaş de moarte al monopolului, este astăzi atît de interesat în această odioasă afacere încît uită că trebuie să se mai gîndească şi la ochii lumii. Ce deziluzie! Ce dezamăgire pentru bietul d. Vernescu, care se vede că la Mazar Paşa a fost luat de bani buni basmele finanţiare ale actualului ministru de finanţe!
Să lăsăm însă d-o parte paraponul dezamăgiţilor fraţi de la Mazar Paşa; ceea ce este adevărat este că proiectul pentru prefacerea legii monopolului, a cărui cădere iarna trecută în Cameră a fost un adevărat scandal constituţional, astăzi, modificat aşa cum zice organul d-lui Vernescu, s-a prezentat din nou în Cameră şi majoritatea se zice c-ar fi hotărîtă să-l respingă din nou. Sîntem curioşi să vedem şi după această a doua cădere, mai nenorocită decît cea dîntîi, ce va face ultraconstituţionalul d. Sturdza.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X