Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Românul” de la 1 mai nu numai că numeşte respingerea legii celor zece milioane din partea consiliului comunal al Iaşilor o faptă rea, dar mai susţine că acele milioane au fost votate în principiu de Constituantă, dar au rămas neacordate.
Apoi mai zice:
De la 1866 pînă, astăzi, şi chiar de la unire pînă astăzi, n-a fost nici un guvern şi nici unele camere cari să facă pentru Iaşi atît cît a voit să facă guvernul şi camerele actuale. Mitropolia zăcea de aproape patruzeci de ani în ruine. Au trecut pe la putere tot felul de guverne şi chiar amicii şi coreligionarii politici ai consiliarilor comunali de astăzi, dar nimeni nu s-a gîndit la reardicarea acestui mare edificiu ş.a.m.d.
În realitate, aserţiunea „Românului” e inexactă.
„Monitorul oficial” de vineri 24 ianuarie (5 februarie) 1875 cuprinde legea promulgată prin care se acordă Iaşilor cele 10 milioane în numărătoare, specificîndu-se şi întrebuinţarea lor.
Această lege a fost votată de Cameră la 12 decemvrie 1873. A fost votată de Senat la 1874.
A fost sancţionată de M.S. Domnul la 31 decemvrie 1874.
Promulgarea ei însă – la ianuarie 1875, cînd bugetele erau votate de-un an deja – a făcut cu neputinţă alocarea sumelor respective, ceea ce-ar fi trebuit să se facă prin buget rectificativ.
Între acestea vin roşii, vin ruşii, şi legea rămîne neaplicată pînă astăzi, cînd, în loc de banii în numărătoare votaţi de Cameră şi de Senat, li se oferă Iaşilor moşii.
Pentru a reaminti discuţiunea asupra acestui proiect de lege reproducem următoarele.
În şedinţa de la 12 decemvrie 1873 a Adunării deputaţilor, d. G. Exarcu, raportorul comitetului de delegaţi ai secţiunilor, a dat citire următorului raport şi proiectului de lege respectiv:
Domnilor deputaţi,
Adunarea constituantă din anul 1866, prin votul său din 29 iunie acel an, a hotărît a se da municipiului Iaşi o sumă de cîte un milion lei vechi anual în timp de zece ani spre a se întrebuinţa la îmbunătăţirea şi înflorirea oraşului. După oarecari discuţiuni, urmate în Senat, s-a pus îndatorire guvernului de atunci a veni cu un proiect de lege prin care să se specifice lucrările ce vor trebui a se face cu acest fond. În urmarea acestei chibzuiri, guvernul, prezentînd proiectul cerut, Adunarea actuală constituită în secţiuni a examinat în toate detaliurile sale acel proiect, după care a şi numit delegaţi:
Secţia I pe d. George Exarcu;
,, II ,, Nicu Iacovache;
,, III ,, George Greceanu;
,, IV ,, Nicolae Ionescu;
,, V ,, Grig. C. Epureanu;
,, VI ,, Grigore Lahovari;
,, VII ,, Dimitrie Cornea.
Delegaţii, constituindu-se la rîndul lor în comitet, conform cu regulamentul Adunării, în număr de cinci, absenţi fiind d-nii Grigore C. Epureanu şi George Greceanu, au luat în examinare deosebitele observaţiuni şi modificări propuse în secţiuni, pe cari aproprindu-şi-le le-au convertit într-un contra-proiect de lege, ce cu onoare se supune la apreciarea d- voastră prin subsemnatul, numit raportor.
Cred de prisos, d-lor deputaţi, a reveni aci asupra motivelor de înaltă chibzuinţă cari au făcut pe Constituanta din 1866 să dea această dotaţiune municipiului Iaşi ca recunoştinţă pentru marile şi patrioticele sacrificii făcute de această veche capitală a Moldovei în folosul binelui general al României întregi.
Preocupaţiunea principală a delegaţilor dar a fost: 1. de-a regula modul plăţii acestei alocaţiuni din partea guvernului cătră oraşul Iaşi, şi 2. de-a specifica îmbunătăţirile la cari acea alocaţiune va urma să fie întrebuinţată, conform aceasta cu dorinţele esprimate în Cameră şi Senat în sesiunile trecute.
Mai-nainte de toate însă comitetul a admis, în principiu, ca suma totală de zece milioane lei vechi sau lei noi trei milioane şapte sute trei mii şapte sute lei, bani şaptezeci, votaţi de Constituantă, să rămînă ca un capital inalienabil sub administraţiunea municipalităţii de Iaşi, cu ale căruia dobînzi numai să se facă, îmbunătăţirile cari mai jos se vor arăta.
Nu este de contestat că din ziua votului Constituantei, adecă din 29 iunie, cînd s-a acordat această dotaţiune oraşului Iaşi, s-a constituit un drept cîştigat pentru municipiul Iaşi şi, după o justă regulă, ar trebui astăzi guvernul să plătească oraşului Iaşi deodată şepte milioane pentru timpul cît plata milionului anual a stat în întîrziere, plus dobînzile legale de la votare pînă astăzi. Comitetul delegaţilor însă, avînd în vedere greutăţile financiare în cari se găseşte statul şi cari poate l-ar pune în neputinţă de-a plăti o dată o sumă atît de mare, au găsit de cuviinţă, în majoritate, ca aceste zece milioane să se plătească de stat în timp de cinci ani, cu începerea de la 1 ianuarie 1874, înscriindu-se în buget, pe fiecare an, o sumă de cîte lei 740 740 bani 74, suma, egală cu acea de două milioane lei vechi, care se va vărsa în casa municipalităţii de Iaşi în patru diferite termene pe fiecare an, la întîi al fiecărui trimestru.
În cît priveşte întrebuinţarea acestui fond în lucrări de îmbunătăţire pentru oraşul Iaşi, comitetul delegaţilor d-v., studiind proiectul de lege propus de guvern, au văzut că prin el se regulează a se face pavaje, eclerarea oraşului cu gaz aeriform, canalizarea stradelor, conducerea de ape şi clădiri publice. S-a observat însă că asemenea lucrări se găsesc deja votate de municipalitatea Iaşului, pentru cari s-au alocat anume fonduri din veniturile oraşului şi ele în cea mai mare parte sînt în executare; şi astfel comitetul delegaţilor a căutat să vadă ce alte lucrări mai sînt de efectuat pentru oraşul Iaşi şi la cari s-ar putea întrebuinţa aceşti bani conform cu spiritul votului Constituantei din 1866 şi în vederea discuţiunilor urmate atunci cu această ocaziune.
Intenţiunea principală a Constituantei a fost a se da Iaşului o compensaţiune pentru ca acel oraş să se poată ridica din starea de decadenţă materială şi morală în care căzuse în urma evenimentelor politice ce au luat din sînul său centrul guvernului. Spre satisfacţiunea unor asemenea dorinţe, comitetul delegaţilor, în privirea celor mai sus arătate, a găsit următoarele măsuri mai nimerite spre înflorirea oraşului;
- Canalizarea şi rectificarea cursului acelor rîuri cari parcură o parte a oraşului Iaşi;
- Înfiinţarea unui institut industrial cu un muzeu de asemenea natură, alipit de el.
Este cunoscut, d-lor deputaţi, de toţi cetăţenii din Iaşi că cele două rîuri cari trec prin oraş în timpurile de ploi mari debordează, înecînd toată partea oraşului situată pe şesul Bahluiului, făcînd stricăciuni mari şi, de multe ori, reducînd în mizerie pe oamenii ce locuiesc acolo şi cari, din nenorocire, sînt mai toţi din partea neavută a populaţiunii ieşene. În timpuri însă de secetă aceste rîuri scad, lăsînd bahne de ape stagnante cari, sub influenţa căldurilor, degajă miasme deletere, aducînd cea mai mare vătămare salubrităţii publice. De multe ori, în faţa unei asemenea stări de lucruri pernicioasă sănătăţii, s-au ivit proiecte pentru canalizarea cursului acelor ape; însă, din cauza lipsei de mijloace, o necesitate atît de simţită nu s-a putut satisface pîn-acuma.
Prin articolul 3 dară al legii ce am onoare a o supune d-voastre se determinează ca, cu dobînda dotaţiunii Iaşului mai înainte de toate să se canalizeze acele două rîuri prin adîncimea malurilor în chipul care se va găsi mai nimerit, spre asanarea şesului Bahluiului şi văii Tătăraşului, şi cu acest mod calamităţile inundaţiilor mai periodice la cari aceste ape dau loc vor putea pentru totdauna să fie evitate. Comitetul delegaţilor, tot prin acelaşi articol 3 din proiectul de lege mai sus vorbit, a chibzuit ca, după săvîrşirea unei asemenea lucrări, să se înfiinţeze în Iaşi un institut industrial cu un muzeu industrial alipit de el.
Motivele cari au făcut pe comitetul delegaţilor d-voastră să ia această din urmă măsură, pe care o crede binefăcătoare atît pentru oraşul Iaşi, cît şi pentru toată ţara, sînt multiple şi generalmente simţite în România de peste Milcov.
Cunoaşteţi, d-lor deputaţi, că mica noastră industrie materială, în Moldova mai cu seamă, se găseşte într-o stare dezastroasă şi mai toată în mîna unei populaţiuni străine, populaţiune care, din cauza rapacităţii sale proverbiale, cu drept cuvînt a devenit antipatică Moldovei întregi. Oraşul Iaşi mai ales este bîntuit de această plagă.
Meseriaşii români, din cauza lipselor de mijloace, lipselor de modele şi de exemple nu pot perfecţiona modul lor de fabricaţiune şi rămîn într-o stare vederată de inferioritate faţă cu concurenţa străină. Toţi meseriaşii din Iaşi, chiar în industriile cele mai infime, din cauza lipsei totale de unelte în raport cu progresul modern, sînt străini, şi micii industriaşi români tind a dispărea din zi în zi cu un pas înspăimîntător. Această necesitate a fost atît de mult simţită, încît, în multe rînduri, societăţi private şi municipalitatea din Iaşi s-au îngrijit de ea şi s-a încercat a stabili mici şcoale de meserie, cari, deşi înzestrate cu mijloace foarte restrînse, au produs rezultate destul de satisfăcătoare.
Comitetul delegaţilor dară este convins, d-lor deputaţi, că prin înfiinţarea unui asemenea institut în oraşul Iaşi s-ar da înlesniri industriaşilor români să lupte într-un mod mai egal cu concurenţii lor străini. Desigur că în acel institut elevii vor putea dobîndi o instrucţiune teoretică şi practică pe care astăzi nu o pot căpăta în ţară. Ei se vor putea familiariza acolo cu nouăle invenţiuni şi unelte necesarie la meseriile lor şi cari astăzi chiar dacă le-ar cunoaşte şi le-ar poseda, le sînt cu totul inutile din cauza unei insuficiente esperienţe în modul utilizării lor.
Prin alipirea unui muzeu industrial la acel institut comitetul delegaţilor au avut de scop să pună în acelaşi timp sub ochii elevilor şi ai industriaşilor români operele cele mai perfecţionate ale industriilor naţionale şi străine, în raport cu cerinţele cele mai necesare ale populaţiunii noastre. Pe lîngă o încurajare pentru industria noastră naţională prin o espoziţiune permanentă a produselor industriale celor mai alese, credem că acest muzeu nu va fi puţin folositor şi pentru dezvoltarea gustului meseriaşilor noştri.
Acesta fiind rezultatul discuţiunilor comitetului delegaţilor cu ocazia cercetării proiectului de lege sus-menţionat, îl supun cu onoare la aprobarea d-voastre.
Raportor: George Exarcu.
Tot în acea şedinţă onor d. George Filipescu a propus următorul amendament la lege:
- a) Se va întrebuinţa, pînă la săvîrşirea reedificării catedralei metropolitane din Iaşi, din dobînda capitalului întreg cîte 30000 lei noi anual. Pînă la începerea acestei reedificări subvenţiunea de mai sus se va capitaliza.
Dar se-nţelege – la toate acestea nu s-a gîndit pîn-acum nimenea. Au trebuit să vie d-alde Costineşti şi Pătărlăgeni ca să-şi aducă aminte de mitropolia Moldovei şi a Sucevei, precum şi de vechiul municipium Dacorum Iassiorum!…
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI