[„E DESTUL CA UN CORP…”] – de Mihai Eminescu [24 septembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

E destul ca un corp să nu intre cu slugărnicie în vederile, nu ale guvernului, ci ale d-lui C.A. Rosetti în special, pentru ca „Românul” să ceară dizolvarea, desfiinţarea corpului ori a instituţiunii.

Odinioară M. Sa Regele nu plăcea foii roşie. Pe atunci organul lor [î]l numea pion în mâna d-lui Bismarck şi agent prusian; d. D. Brătianu cânta: „a zburat puiul cu teiul, tocmai când era temeiul” şi se cerea desfiinţarea monarhiei. Ba nu se cerea numai; ilustrul d. Candiano, actual adiutant regal, o şi înlăturase pe câteva ceasuri în fericiţii Ploieşti, cari au eternizat memoria acelui măreţ eveniment prin erigerea statuei madam Grigorescu.

În timpul concesiei Stroussberg nu le plăcea roşiilor Senatul, căci nu se putea convinge cu câteva sute de mii de franci, ca redacţiile foilor patriotice. Ele cereau desfiinţarea Senatului.

Se vede că nici magistratura nu prea e pe placul advocaţilor din clică. Ei nu câştigă procesele după comandă; în materie civilă şi penală s-o mai fi judecând pe ici pe colo încă conform legii, fără consideraţie că d. Fleva [sau] Giani pledează. Ei cer deci desfiinţarea magistraturii şi înlocuirea ei cu proteguiţii şefului de gardă civico – electorală, Serurie.

Acum nu le place ordinul advocaţilor, pentru c-au ales decan pe d. Vernescu şi nu pe candidatul guvernului.

D. Daniilopulo, om cu oarecare învăţătură, dar nu tocmai în toată firea, a declarat sus şi tare că „datoria unui om de conştiinţă ca d-sa este să se abţină”.

Din aceste vorbe ale unui domn care n-a fost niciodată hiriş cu toate sâmbetele, căruia-i lipseşte cel puţin una,

„Pseudo – românul „ deduce că alegerea e „un argument puternic pentru cei cari cer desfiinţarea corpului de advocaţi”.

Iată miss Wanda ajunsă un argument pentru străpungerea istmului de la Panama. Se potriveşte ca nuca-n perete. Pentru că „Nea ‘ntr-o parte”, care are câteva chibrituri şi musculiţe în cap, declară că oamenii nu sunt vrednici să stea de vorbă cu el trebuie desfiinţat corpul advocaţilor.

Şi cine mai vrea desfiinţarea acestui corp?

D. Grădişteanu; ilustrul, neprihănitul erou de la Şapte Nuci, părintele spiritual al lui Popa Tache şi al vestitului Temelie Trancă, agentul electoral al cabinetului Mitică Ghica, odinioară aprig campion al conservatorilor, azi aprig cavaler al roşilor, pururea în pita lui Vodă la cîte şapte colţuri.

Ce vor roşii?

Să nu mai existe opoziţie, să fie ei tari şi mari pretudindenea, să nu mai sufle nimenea în contra stăpânirii noilor fanarioţi.

Cu toate acestea ar fi şi în interesul ţării şi în al lor ca opoziţia să fie şi să rămâie ca pân – acuma de nuanţă legală.

Izbită în orice punct de puterea fireşte precumpănitoare a unui guvern centralist încăput pe mânile demagogiei roşie, ţara ar afla poate într-o zi mijloace mai energice de îndreptare, cari să nu fie tocmai pe placul roşiilor, nici pe acela al oamenilor de ordine.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.