Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Este mai mult decât un an de când consiliul comunal al capitalei lucrează afară din lege. Din şaptesprezece membri care trebuiesc să compună acest consiliu mai mult de jumătate sunt demisionaţi. Astfel toate încheierile ce se iau în consiliu sunt luate cu cîte cinci şase membri, dacă este unanimitate, şi numai cu cîte patru, când se decide prin maioritate de voturi. Valoare legală asemenea încheieri nu pot avea; cât pentru valoarea morală şi mai puţin, când vedem figurând într-însul mai multe persoane înregimentate în partidul roşu decât adevăraţi reprezentanţi ai intereselor comunale.
Acest consiliu nu s-a sfiit însă a decide asupra celor mai importante cestiuni care pot interesa pe locuitorii unui oraş; a votat bugetul, risipind banii contribuabililor în cheltuieli zadarnice şi căpătuind pe adepţii partidului, iar pentru aceasta, nemaiajungându-le veniturile comunei, a impus taxe noi din cele mai vexătoare şi asupritoare.
Ministrul de interne, interesat în cestiune, vede şi tace. Cu toat textul categoric al art. 31 din legea comunală, care zice: „colegiurile nu se convoacă estraordinarmente decât la vacanţă cel puţin de o a treia parte din numărul întreg”, ministul de interne a permis primarului să nesocotească chiar invitaţiunea discretă ce d. ministru Teriakiu îi făcuse de a proceda la completarea sa prin noi alegeri şi n-a voit să cheme pe alegători la timpul cuviincios. Pentru orice om de bună credinţă înţelesul textului citat mai sus este cel următor: când vacanţe sunt în consiliu, alegătorii pot fi chemaţi să împlinească vacanţele prin noi alegeri; iar, când vacanţele ajung la numărul de o treime din numărul total al membrilor cari au a compune consiliul, atunci alegătorii trebuiesc să fie convocaţi. Treimea din 17 este cel mult 6; şi cu această lipsă consiliul lucrează demult. Îndată ce s-a ivit această lipsă ar fi trebuit să se proceadă la completarea consiliului, dar se vede că primarul s-a temut să convoace pe alegători atunci când ei se puteau aduna şi când alegătorii puteau lua parte la vot. Lipsa totală a reprezentanţilor colegiului I şi II [î]i convenea mai bine; controlul asupra voturilor consiliului era înlăturat cu mai multă înlesnire. Colegiele I şi II, convocate în luna iulie, când cei mai mulţi alegători influenţi şi autorizaţi este probabil că lipsesc din Bucureşti, ar fi mai mlădioase; candidaturile ce ar pune partidul roşu ar avea mai multă şansă de reuşită.
Iacă tactica urmată de primar; iacă explicaţiunea pentru ce consiliul s-a lăsat a funcţiona în contra legii; iacă cauza tărăgăirii în convocarea alegătorilor.
Dar, odată apucat pe clina ilegalităţii, ministrul este silit să se înfunde şi mai mult.
Astăzi, când lipsesc 9 membri din 17, articolul 31 din lege nu mai este aplicabil dacă este să aplicăm legea cu discernământ. Astăzi nu mai poate fi vorba de complectarea consiliului comunal; în situaţiunea de azi întregul consiliu comunal ar fi trebuit dizolvat, căci s-a dizolvat singur, şi o alegere totală ar fi trebuit să se facă.
Chemaţi pentru o reînnoire totală a consiliului comunal, am putea să ne aşteptăm la participarea tuturor alegătorilor şi rezultatul alegerii ar fi mai cu drept cuvânt adevărata expresiune a alegătorilor.
Iar astfel cum sunt a se face alegerile, maioritatea poate să fie descurajată ; căci îşi va zice: ce pot face noii membri aleşi chiar dacă am izbuti să alegem opt membri noi, reprezentând adevăratele noastre idei, pe cât timp destul este ca al nouălea ales să aparţină clicei guvernamentale pentru ca, alăturându-se pe lângă ceilalţi opt în funcţiune, să formeze o maioritate oarbă în contra adevăratei expresiuni a noastre.
Astfel stânt lucrurile, alegerile comunale actuale vor avea mai puţin un interes comunal; ele ar trebui să serve mai mult de demonstraţiune în contra actualului consiliu şi a guvernului. Suntem siguri însă că vestita influenţă morală a partidului de la putere nu va ezita să înăbuşească în germine această demonstraţiune.
Totuşi, unul singur din candidaţii propuşi de opoziţiune de ar izbuti, dânsul va fi dator să ceară dizolvarea întregului consiliu actual, pentru că fiinţa-i este afară de lege.
Primul anunţ al primarului de la 25 mai convoacă pe alegători pentru a alege opt consilieri. În „Monitorul” de la 25 iunie vedem un anunţ al primarului pitit printre anunţurile administrative şi pe care îl datează de la 20 iunie, deşi nu se publică decât la 25 iunie, prin care se invită colegiul al 4-[ le]a să mai aleagă încă un al nouălea consilier în locul vacant.
Ca să se facă alegeri la 8 iulie, după articolul 32 din legea comunală, convocarea trebuia să fie făcută cu 15 zile înainte, adică cel mai târziu la 22 iunie.
Când însă convocarea se publică la 25 iunie şi se pretinde a fi în lege numai pentru că s-a antedatat la 20 iunie, aceasta ni se pare o sfruntare nepomenită sau, cum ar zice francezul, du toupet.
Această procedare după limbajul roşu este însă: paza cu sfinţenie a legii şi libertatea absolută în alegeri.
Aducem şi această călcare de lege la cunoştinţă membrului care ar izbuti să se aleagă din opoziţiune în unul din colegiile regulat convocate, pentru ca să se ceară o anchetă şi să se dea satisfacţiune moralei publice.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII