Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa. De aceea e o caracteristică a omuluiinteligent şi de bună – credinţă că formulând lucruri sau raporturi în scris sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor, în scurt; espresia celor cugetate va fi adecuată cu materialul cugetat. Asta e specific uman. Pe când omul neinteligent face din sine însuşi măsura lucrurilor şi mestecă subiectul său în cele ce sunt şi se ‘ntîmplă, cel cel inteligent şi de bună – credinţă va cerca să se dezbere de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligenţa e putinţa, buna – credinţă e voinţa de-a vedea şi reproduce obiectiv cele ce esistă şi se ‘ntîmplă.
Acuma sunt la noi specii de jurnale:
Neinteligente dar de bună – credinţă; aceste nu posed posibilitatea de a vedea obiectiv: Telegraful.
Inteligente dar de rea – credinţă; aceste nu posed voinţa de-a vedea obiectiv.
Neinteligente şi de rea – credinţă; aceste sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul.
Inteligente şi de bună – credinţă în fine. În ată privinţă nu ne dăm părerea, căcine temem că aceste organe ar fi batjocorite <în felul: >. Asta-i caracterul mai multor jurnale din Austria: Albina, Federaţiunea, Telegraful.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 298