În privinţa „crizei” Românul se esprimă într-un mod tot atât de evaziv şi incert ca şi în trecut.
Pe când domnea cea mai deplină armonie între miniştri, văzurăm pe d. Nicolaie Ionescu trecând, liniştit şi pe tăcute, de pe banca ministerială pe cea de deputat.
Toţi căutară să cunoască cauza şi nimeni nu află nimic.
Pe când toţi se ocupau de acest fapt, în loc să dobândim lămurire, se răspândeşte ştirea că şi d. Vernescu ş-ar fi dat sau ş-ar fi dând demisiunea.
În şedinţa din 17 l.c. a Camerei, miniştrii vin pe banca lor, afară de d. Ionescu, care urmează de a sta pe banca de deputat.
D. Furculescu, mai nerăbdător, interpelează pe preşedintele consiliului de miniştri. El răspunde că atunci când se va produce criza, o va face cunoscut Camerei, dar că până atunci o roagă să urmeze cu dezbaterea budgetelor.
Cine nu va fi mulţumit de aceste lămuriri, vina lui să fie; cât despre noi, nevoind să fim vinovaţi, ne declarăm că suntem foarte mulţămiţi, fiindcă nimic nu înţeleserăm.
Tot ce puturăm afla este că în 17 ianuarie sara d-nii miniştrii, împreună cu d. Ionescu s-au întrunit în consiliu. Aceasta ne asigură cel puţin că şi dacă va fi sau va fi fost vro înţelegere între dânşii, ea nu este de natură de a slăbi întru nimic legămintele lor politice.
Atâta spune”Românul”.
Se va fi fierbând piatră scumpă în Bucureşti.
„Courrier de Roumanie” în numărul său de alaltăieri aduce mai multă lumină în această privire. El spune că în ajunul procesului foştilor miniştri ar fi de dorit ca în capul departamentului justiţiei să fie d. Vernescu, a cărui nepărtinire e recunoscută de toate partidele. Nu că ar pune în vreo îndoială nepărtinirea d-lui E. Stătescu, dar d-sa e şef de partid şi inamicii guvernului cred a-l putea acuza de părtinire. Prin urmare d. Vernescu ar fi omul situaţiei şi locul său este la justiţie, zice”Courrier de Roumanie”.
În dealtfel – continuă ziarul – d. Ionescu nu s-a retras decât pentru a grăbi soluţiunea, căci d-sa nu doreşte decât ceea ce vrea toată lumea, adecă ca d. Vernescu să primească portofoliul justiţiei. Cu mult mai clară nu este nici versiunea aceasta, dar ceea ce pare lămurit e că d. Vernescu va trebui să se retragă de la interne.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 189