[„ÎN PRIVIREA PRETINSULUI CONFLICT…”] – de Mihai Eminescu [14 august 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

În privirea pretinsului conflict de graniţă din Ardeal ziarul unguresc „Nemere „ comunică următoarele:

La 10 august primarul oraşului Berecic vesti pe prefectul comitatului Trei scaune că pe o parte a unui munte revindicat care formează proprietatea oraşului Berecic, pe plaiul numit Baltin sau Ianorog, România ridică un pichet şi-l ocupă cu soldaţi. Acest pichet s-ar afla 3500 de paşi dincoace de linia graniţei. Prefectul comitatului Trei scaune raportează telegrafic în aceeaşi zi încă ministrului de interne despre starea lucrurilor. El primeşte ordin de la ministru de-a merge în persoană în faţa locului şi de-a cerceta întrucât era întemeiată ştirea.

Prefectul se şi duse la faţa locului cu vicenotarul comitatului, Nicolae Szentivany, organ special al serviciului construcţiunilor, cu delegaţii oraşului Berecic şi cu martori cari cunosc bine localitatea. La 13 şi 14 august el revizui graniţa între România şi oraşul Berecic şi constată, pe baza spuselor martorilor, că pichetul s-ar fi construit în adevăr pe teritoriu unguresc, 3500 de paşi dincoace de graniţă. Dispoziţiile ulterioare ale ministerului sunt cunoscute.

„Nemere„ zice că încălcarea de teritoriu nu s-a putut întâmpla decât din neştiinţa organelor române respective. Locul pe care s-a construit pichetul e îndealtmintrelea o pustietate în care arareori se rătăceşte vreun om.

„Pesther Lloyd” primeşte din Bucureşti informaţiunea că în privirea aceasta guvernul nostru s-a arătat foarte prevenitor cătră cel unguresc. Corespondentul foii din Pesta află că însărcinatul cu afaceri al Austriei a fost informat din partea ministrului nostru de interne că ministrul de război, îndată ce i s-a făcut arătare din partea Ungariei, a dat ordine ca să se evite o împresurare de teritoriu. Guvernul s-a declarat gata de-a da afacerea în seama unei comisii mixte, iar ziua întrunirii acestei comisii, compuse din delegaţi români şi unguri, s-a propus pentru 21 august. Delegaţii români s-au numit deja în persoanele d-lor Handoca, prefectul judeţului Putna, colonel Barozzi, şef al depozitului Ministerului de Război şi colonel Cantilli, comandant al unui regiment de dorobanţi.

Din partea Ungariei s-ar fi delegat Grigorie Beldi, prefect al comitatului Mureş – turda, Iosif Posan, Iosif Potsa, prefect, şi Francisc Farro, subprefect în comitatul Trei scaune.

Pe când însă lucrurile iau această faţă pacinică, încât însuşi baronul de Salzberg, însărcinat cu gerarea afacerilor legaţiunii imperiale, şi-a esprimat convingerea că comisia mixtă de graniţă va rezolva cestiunea spre mulţumirea amânduror părţilor, ziarele ungureşti din provincie urmează a scorni ştiri alarmante. Astfel foaia

„Magyarorszag „ din Chesdi-oşorhei spune că un regiment de soldaţi sub comanda unui colonel a irupt din România în Transilvania. Regimentul a ocupat 3000 de pogoane de codru şi au tăiat arbori în valoare de un milion de franci. Soldaţii au nimicit patru pietre de hotar şi au aşezat altele nouă; încă şi acum ei păzesc teritoriul ocupat. Lucrul e cu atât mai serios, adaogă foaia, cu cât redutele noastre, ridicate acum patru ani la Soosmizio şi cari costă o jumătate de milion de fiorini, au devenit de prisos prin incursiunea aceasta, căci pot fi ocolite. Dar şi despre o altă demonstraţie pregnantă vorbeşte foaia. Secuii au obiceiul de a vizita bâlciul de la Bacău. Din comitatul Trei scaune se esportă mai multe mii de cizme într’ acolo. Acum se cere meseriaşilor în cestiune, sub ameninţarea de a le confisca marfa, o vamă îndoit atât de mare decum e stabilită în tarif, încât prin aceasta se paralizează negoţul lor cu România.

Foile au dreptul să întrebe ce e adevărat din toate acestea. Din asemenea nimicuri s-au plăsmuit se vede ştirea despre măcelul de la Predeal. O cauză neînsemnată căreia însă guvernul n-a găsit de cuviinţă să-i dea atenţie, trecând din gură ‘n gură, au luat dimensiuni fantastice. Schimbând numele localităţii şi obiectul în litigiu, amestecând o întâmplare din Banat cu alta din Vrancea, fantazia populară au constituit un basm din o mie şi una de nopţi, care-a trecut apoi în ziarele oficioase ungureşti sub formă de ameninţări pe cât de zgomotoase pe atât de impotente, în cele româneşti sub forma de istorii romantice.

„ Neue freie Presse” aduce din Bucureşti ştirea telegrafică că corespondentul ei a avut la 10 (22) august o convorbire cu d. C.A. Rosetti, care e, ad interim, şi ministru de esterne şi prezident de Consiliu. D-sa a dat corespondentului asigurarea pozitivă că toate ştirile gazetelor din străinătate despre agitaţiuni române în Transilvania, Banat ori Bulgaria sunt invenţiuni pe cari nu le cred nici cei ce le răspândesc. România nu poate urmări altă politică decât de-a se consolida înlăuntru şi de a-şi întrema finanţele, căutând a mănţine cele mai bune relaţii cu vecinii.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.