Maşinele mînate de-o putere elementară, ba chiar acele puse în mişcare de puterea omenească numai, posed o parte foarte esenţială fără de care maşina ar lucra lipsită de orice regulă, ar deveni incalculabilă în privirea repejunii cu care se mişcă, şi-ar toci toate părţile şi peste puţin s-ar face netrebuincioasă. Deşi această parte nu pare esenţială la prima vedere, deşi ea nici produce putere, nici îndeplineşte o muncă, totuşi fără de dînsa maşina ar fi de o regretabilă imperfecţiune şi de puţin folos. Această parte a mecanismului se numeşte regulator. Ceasornicele ar merge fără de socoteală şi rost de n-ar avea pendula, maşina cu vapor ar plezni sau ar sta pe loc fără regulatorul centrifugal.
Şi cu toate acestea am zis mai sus că la prima vedere acea parte a mecanismului întreg pare neînsemnată, neesenţială.
Tot aşa priveşte Camera actuală facerea bugetului. Cestiuni cari par cu mult mai mari, precum reorganizarea judecătoriilor de pace, reorganizarea Ministeriului de esterne, balonul captiv ş.a. o preocupă atît de mult încît uită că mecanismul statului nu poate merge fără regulatorul lui, fără buget.
Tocmai pentru că lucrul e cu mult mai important decum pare la prima vedere, Constituţia prevede ca bugetul să fie elaborat şi votat c-un an înainte de punerea lui în aplicare; cu toate acestea Camera actuală, în pretinsa ei suveranitate, calcă legea şi nici de gînd are, precum se vede, de-a începe odată cu discutarea bugetului.
Am spus-o într-alt rînd că întîrzierea aceasta inspiră prepusuri grave.
Guvernul, care e vaca cu lapte a liberalilor, pentru a scăpa de orice răspundere şi control şi pentru a putea da ţării un buget fictiv, a cărui responsabilitate să nu se răsfrîngă direct asupra nimărui, a însărcinat Camera cu lucrarea aceasta, iar Camera l-au însărcinat pe balonul captiv. De vom avea un buget rău făcut sau de nu l-om avea defel, scuza guvernului liberal e gata: balonul captiv a fost cauza întîrzierii, el plăteşte paguba. În caz cînd ţara ar ajunge cumva prin nouăle alegeri să aibă iar un guvern regulat, care să tragă la răspundere pe politicii actuali, ei şi-au pregătit deja dosul după care să se ascundă: Camera şi sminteala de minte a celui însărcinat cu elaborarea bugetului.
Cu toate acestea elaborarea bugetului este un drept exclusiv al ministrului de finanţe, el e cel care cere şi Camera are dreptul de-a da sau de-a refuza. Şi dacă această Cameră ar fi liberală- precum pretinde- ar trebui să-şi aducă aminte că acest drept al ei de-a vota bugetul este originea tuturor libertăţilor publice, căci parlamentele vechi nu se convocau pentru a face legi, ci numai pentru a vota regilor şi guvernelor mijloacele trebuincioase fie pentru război, fie pentru lucrări de pace.
Dar ce vorbim noi de liberal sau neliberal. Scopul acestei întîrzieri este ca guvernul, împreună cu ciracii lui din Cameră, să lase lucrul încurcat şi ca, oricine ar veni în urmă-le, să-şi pună mînile în cap de prăpastia ce va găsi-o. E o conspiraţie între guvern şi Cameră pentru a zădărnici în cestiunea aceasta, ca în toate celelalte, orice răspundere reală.
Al doilea prepus grav pe care ni-l inspiră întîrziarea aceasta este că Adunarea actuală se teme a arăta limpede şi prin cifre situaţia noastră financiară, se teme de-a spune adevărul, pentru că atunci n-ar mai fi realeasă; pe cînd, fără buget votat, deputaţii de azi şi candidaţii de mîine tot mai pot amăgi poporul prin strălucite situaţii fictive, născocite de fantaziile ciumate ale redactorilor „Românului”.
Un ministru conservator- d. P. Mavrogheni- introdusese o regulă statornică în privirea bugetelor; ele erau elaborate şi votate gata cu mult înainte de a se-ncepe exerciţiul anului respectiv; iar condeie cari rămăsese neprevăzute sau a căror necesitate se impunea peste an se treceau într-un buget rectificativ, încît, de mergea bine sau rău încasarea veniturilor, regulă şi orînduială era totdeauna, situaţia finanţiară, bună-rea, era limpede. Cu toată lipsa de esport şi cu toată împuţinarea izvoarelor de venituri, cauzată prin concurenţa grînelor ruseşti şi americane şi descrisă atît de bine în nepărtinitorul raport al cavalerului de Bosizio, bugetul statului, încărcat într-adevăr prin mulţimea de cheltuieli introduse de organizarea liberală a ţării, îşi păstra echilibrul său pururea ameninţat. Dar acest echilibru şi-l păstra numai prin prevederea şi regularitatea cu care se elabora şi numai regularitatea aceasta a fost cauza pentru care gestiunea afacerilor statului sub conservatori s-a sfîrşit fără deficit.
Dar orînduială şi liberalism sînt în România lucruri contradictorii!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X