Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Meşter în falsificare de calcule financiare, pişicher când e vorba de a apăra pe Stroussberg, sublim când redactorii apără „cea mai populară cestiune”, câştigând cu ea milioane, „Pseudo – românul „ grecului C.A. Rosetti se crede special şi în ale instrucţiei.
Astfel în numărul de azi propune ca în cărţile de citire, pe lângă… istorioarele morale ce sunt menite a forma prin exemple inima elevului, să fie şi expuneri scurte şi substanţiale asupra agriculturii.
C-un cuvânt să se înlocuiască cartea de citire printr-un manual de agronomie.
Dacă ar fi vorba de a se introduce în şcoala rurală limba maternă neogrecească a d-lui C.A. Rosetti, sau cea maternă bulgărească a lui Mihălescu în locul celei române, lucrul ar fi indiferent.
Ca istorioare morale s-ar putea povesti bunăoară copiilor, drept „exemple menite a le forma inima”: istoria cum un grecotei cinic ajunge prin minciuni, trădări şi crime cel întâi om în România; istoria cum un alt străin ajunge din pisăr cu 2 galbeni leafă pe lună la regimentul de muşchetari, din scriitor la Agia din Iaşi şi din corector la „Pseudo – românul „, cu patru clase primare şi o coarda de violoncel, răscumpărătorul unui drum de fier de 250 milioane, milionar, director de bancă, fondator de institute de credit; istoria cum un bulgar mărginit şi hoţ ajunge, tot în România, director de ministeriu şi efor la aşezăminte de binefacere; istoria cum un alt străin, erou de la 11 fevruarie şi prezident de republică ploieştenească, ajunge adiutant regal; istoria cum un Chiriţopol ajunge din chelner sau camardiner prefect; istoria cum un bosnagiu ce a făcut felceria în Ţarigrad la turci devine profesor de cea mai grea şi mai gingaşă din ştiinţele naturale, de fiziologie, la Facultatea din Bucureşti, istoria cum un om fără studii liceale ajunge profesor de istorie universală la aceeaşi Universitate; istoria cum un măscărici înjură pe Domnul ţării şi se decorează cu Bene-merenti tocmai pentru aceste înjurături.
Iată… istorioare, foarte morale desigur, menite de a forma prin exemple inima elevului.
Ca studii substanţiale s-ar putea introduce în Cartea de citire greco – bulgărească cultura caprelor. Item, indicaţie de parfumuri pariziene pentru a neutraliza foetor caprinus. Item cultura maslinelor. Item uscarea ţârilor. Item indicaţiuni pentru jocul cu cărţi măsluite. Item metode nouă pentru a se chivernisi pe lângă ruşi prin tainică binefacere.
Iată o mulţime de ramuri de producţiune patriotică cărora roşii îşi datoresc carierele. Ar fi păcat să nu fie obiectele instrucţiei publice undeva, însă nu la noi. Asta am propune noi dac’ ar fi vorba de-a introduce în şcoala rurală bulgăreasca şi neogreaca în locul limbei române. Dar pe cât timp studiul principal al unei şcoale rurale sau primare e limba românească ea este totodată organul prin care neamul [î]şi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui. Copilul nu învaţă numai a vorbi corect, el învaţă a gândi şi a simţi româneşte.
Agronomie câtă poftiţi. De şase ori pe săptămână zilnic, dar limba română rămâne limbă şi s-a încheiat.
Nu numai istorioare morale, onorabililor, cuprinde o carte de citire menită pentru întreg tineretul românesc. Ea cuprinde biografia lui Matei Basarab, duşmanul vostru, odihnească-l Dumnezeu din a dreapta sa; biografia lui Ştefan Vodă care n-a avut onoarea, în veacul lui de aur, de a vă înşira mutrele pe parii de garduri; cuprinde descrieri etnografice ale poporului nostru, bucăţi de literatură populară şi de arte, balade culese de Alecsandri sau poezii de ale lui, fabule de ale lui Donici, pasaje din Bălcescu, în sfârşit o sumă de elemente caracteristice şi proprii numai poporului nostru, elemente cari-l disting de rasa voastră greco – bulgărească şi-l fac să fie ceea ce este: deştept, inimos, curat, nu viclean şi puţin la suflet precum sânteţi voi.
O bună carte de citire ar fi de recomandat la toată pătura din care faceţi parte; poate aţi ajunge în adevăr a cunoaşte şi preţui poporul nostru. Limba românească aţi fost şters-o din licee, voiţi s-o ştergeţi şi din şcoala rurală, cu toată comoara ei de locuţiuni, de proverbe, cu bogăţia ei de forme şi gingăşia de simţiri? Voiţi ca şi ţăranul să capete o inimă de morocâine cum e a lui C.A. Rosetti, capete viclene şi tâmpite, gusturi de animal ca ale bulgăroilor din partidul vostru? Vreţi să înlocuiţi pe Alecsandri cu Ceasurile de mulţumire ale lui C.A. Rosetti, pe Donici cu Kolekţiunea de poezii ale lui Serurie, pe Gr. Alexandrescu cu Orele de repaos ale lui Radu pătărlăgeanu?
Mai bine nu vă amestecaţi unde nu vă fierbe oala.
La pehlivănii de burse şi politice, la escamotări de bilete din urne electorale, la pungăşie şi tripotaj vă pricepeţi. Adevărat meşteri, n-avem ce zice.
Dar până şi de bietele cărţi de citire vă legaţi, cari ar trebui să fie un obiect de îngrijire naţională ca şi textul Bibliei? Ş-aci vreţi să vă arătaţi filozofia de ţap în toată goliciunea ei? Dar nu vedeţi că nu ştiţi a scrie româneşte, pentru că în viaţa-vă n-aţi avut o carte de citire în mână? Nu vedeţi că nu gândiţi româneşte, pentru că titva voastră strâmtă nu s-au îndeletnicit cu o asemenea carte de folos?
De-ar fi propus încai bătrânul Ioan Ionescu a se adaoge articole agronomice în Cartea de citire, om care scrie materii agronomice în limbă bună, pe placul ţăranului şi al tuturor, om cu condei simpatic. Dar redactorii lui „iniorinte „, „permaninte „, „iustiţie” şi ai altor cabazuri linguistice, oameni ce scriu neogreceşte bulgăreşte cu termeni franţuziţi în loc de româneşte sunt autorităţi în materie de Carte de citire? Ciudată pretenţie!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII