Ministeriul turcesc de esterne a comunicat prin circulară tuturor reprezentanţilor Porţii din străinătate instrucţia de a dezminţi din nou ştirile, răspîndite de ziarele străine, că sultanul ar fi bolnav, că vizirul ar fi să se schimbe şi că populaţia din Constantinopole e în turburare. Toate aceste veşti sunt lipsite de fundament.
O circulară a marelui-vizir cătră guvernorii provinţiilor li impune acestora îndatorirea de a căuta ca populaţia să se dezarmeze.
Din cauza întârzierii delegaţilor muntenegreni, armistiţiul între Poartă şi Muntenegru s-au prelungit în mod formal pe douăzeci de zile.
Ziua de 17 fevr. (1 mart) 1877 este menită a fi remarcabilă în istoria ţărilor dunărene. În 16/28 fevr. scupcina mare sârbească a primit bazele restabilirii păcii, convenite cu Poarta. Consiliul de miniştri al Porţii asemenea au admis acele baze, încât joia trecută (1 mart s.n.) avea să se sebsemne instrumentul păcii. Scupcina mare a fost deschisă în 16 fevruarie la 9 oare, 50 min. dimineaţa de cătră principe în persoană şi în şedinţă secretă, alegându-şi prezident pe George Topazovici şi viceprezident pe Teodor Tuciacovici.
Şedinţa a ţinut până la 12 1/4, în ea s-au primit condiţiile restabilirii păcii cu Poarta şi, îndată ce şi-au dat voturile, a fost în graba mare închisă. Această grabă”Politische Correspondenz” o esplică prin teama guvernului că Scupcina putea să comită estravaganţe, de vreme ce intre aleşi erau şi câţiva socialişti.
Dacă vom crede unei telegrame din Constantinopole, atunci actul închierii păcii s-a urmat astfel. În 17 l.c. s-a iscălit de ambe părţile un proces verbal conţiind trei puncte 1) status quo 2) amnistia 3) deşertarea teritoriului sîrbesc în timp de douăsprezece zile. Apoi Serbia avea să deie Porţii o notă relativă la garanţiile cerute şi cuprinzând următoarele 4 puncte: oprirea de a ridica întăriri nouă, ridicarea flamurei otomane lângă cea sârbească, egala îndreptăţire a evreilor şi oprirea bandelor înarmate.
Despre numirea unui agent turcesc la Belgrad cât şi despre Micul Zvornic nu va fi vorba în aceasta notă. Apoi principele Milan va adresa vizirului o telegramă, anunţând că aprobă condiţiile păcii, după care Poarta va lua act de declaraţia Principelui şi Sultanul îi va da un nou firman de întărire.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 200