[„MULŢĂMITĂ ÎMPREJURĂRILOR…”] – de Mihai Eminescu [13 octombrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Mulţămită împrejurărilor, maniera de-a vedea în cestiunea izraelită s-a modificat cu totul. Nici foile izraelite, precum „Fraternitatea” şi altele, nu mai îndrăznesc a vorbi de persecuţiuni religioase. Religia izraelită e atât de indiferentă, atât de puţin esenţială pentru popoarele înlăuntrul cărora evreii trăiesc încât răspândirea zgomotului despre persecuţiuni religioase se datoreşte pur şi simplu spiritului de neadevăr al presei redijate de evrei. Ne vine a crede că, chiar în evul mediu, exceptând Spania poate, cestiunea religioasă era numai pretextul plauzibil al situaţiei evreilor; că adevăratele cauze ale urei cu care erau întâmpinaţi erau, ca şi azi, sociale şi economice.

Privită din punt de vedere mecanic, cestiunea izraelită ni se prezintă ca o calamitate elementară, căreia trebuie să i se opuie toate piedicile pentru a nu face stricăciuni, în lupta de conservare şi de existenţă la care are drept orice popor, deci şi cel românesc, vederile pur umanitare [î]şi au marginile lor. Nici un popor din lume nu poate fi dator de-a se sacrifica pe sine colportajului, cârciumelor, uzurei, pentru cuvinte umanitare. Evreii nu pot pretinde ca principiile ce le propagă să nu fie atât de scumpe încât să le sacrificăm bunăstarea, sănătatea, viaţa morală şi fizică a ţăranului nostru, câştigul meseriaşului şi a negustorului nostru, numai pentru că Evangelia pe de o parte, Revoluţia franceză pe de alta, ne cer frăţie.

Goniţi din marea împărăţie rusească în mod sistematic, persecutaţi în Germania, rău văzuţi în Austro-Ungaria, evreii trec în cârduri marginile ţării noastre şi află aci, sub un guvern şi o legislaţiune demagogică, un teren de esploatare cum nu-l mai aflaseră undeva; mai mult, ei află în Grădiştenii noştri, în vânătorii de aur ai noului Byzanţ, nişte aprigi apărători înaintea unei justiţii amovibile, intimidate, compuse adesea din tineri cu puţină esperienţă; află într-o administraţie incultă, venală, plină de vicii şi necesităţi, un sprijin activ întru esploatarea claselor noastre producătoare, a ţăranului, a meseriaşului, a muncitorului. Deprinşi a se organiza repede şi lesne, ca orice popor vechi, ţinut la un loc prin solidaritate de rasă, de interese şi de religie, ei dau în sinagogă ordine de zi pentru concurarea şi ruinarea negoţului creştin; ordine de zi cari n-au a face nimic cu mozaismul metafizic şi cari se îndreaptă pur şi simplu contra ramurii cutăreia sau cutăreia de negoţ exercitate de membrii poporului înlăuntru căruia evreii se află.

Tendenţa de-a monopoliza negoţul e evidentă la rasa aceasta; o tendenţă care se ‘ntinde apoi şi asupra altor ramuri de activitate.

Esclusivismul ei e cunoscut de toţi, încât nici amicii ei nu o vor tăgădui. De când calomnia persecuţiunilor religioase au căzut evreii caută a da o altă faţă lucrului. Ei vor să facă a crede că animozitatea îndreptată în contra lor e totodată îndreptată contra ordinei sociale, contra averii în genere, că în sfârşit e o mişcare socialistă.

Întru cât ei sunt în multe locuri cauza de căpetenie a mizeriei, or fi având oarecare cuvânt. E prea adevărat, din nenorocire, că enormele capitaluri grămădite în mânile lor au absorbit ca marea pe cele mici, că le-au sustras de la producţiunea folositoare şi rentabilă prin muncă şi le-au aruncat în întreprinderi americane, hazardate, din cari nouăzeci la sută s-au dovedit de-a fi de o producţiune nulă.

La haute finance, reprezentată mai cu seamă prin bancheri evrei, a fost cauza marilor crize economice din Germania şi Austria, au ruinat ramuri întregi de producţiune, au lăsat fără muncă sute de mii de braţe.

Dar în realitate mişcarea în contra lor e îndreptăţită nu pentru că neagă averea individuală, ci întru cât contestă mijloacele cu cari acele averi se fac. Orice reformă economică şi socială va respecta averea datorită muncii reale sau capitalizate, dar va trebui să combată mijloacele de a face avere fără muncă, fără producţiune, numai prin speculă şi prin amăgire.

Faţă cu aceste rele evidente şi generale foile izraelite ne vin cu protestaţiuni de umanitate şi civilizaţiune. Asemenea protestaţiuni sunt poate la locul lor înaintea unor cititori inculţi, cari se simt măguliţi când li se spune că sunt civilizaţi. Civilizaţia proprie consistă în suma de adevăruri înţelese şi practicate de un popor. Cu cât suma de adevăruri e mai mare cu atât civilizaţia e mai înaltă. E însă un adevăr că evreii au o influenţă dezastroasă asupra stării morale şi materiale a poporului nostru, un adevăr că sunt o rasă străină şi imigrată de 40 de ani încoace, un adevăr că corupţia şi imoralitatea formează alaiul imigraţiunii lor, un adevăr că – escepţie făcând de cei asimilabili dintre ei – cată să fie înlăturaţi din sate, că trebuie să li se interzică colportajul în oraşe, că trebuie aduşi la necesitatea de-a munci.

A munci însă va să zică a produce obiecte de indiscutabilă utilitate, nu a vinde rachiu sau a colporta productele altora.

Iată cestiunea cum se prezintă astăzi. Nu mozaismul ca antiteză a creştinismului, ci poporul modern, cu clasele lui muncitoare, în antiteză cu rasa veche, discompuitoare, egoistă, fără sentiment pentru binele public, iată adevăratul antagonism.

Cât despre umanitate… e fără îndoială mai uman, mai creştinesc lucru de-a apăra munca claselor de jos contra speculei şi uzurei decât de a apăra specula şi pe esploatator în contra celui esploatat.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.