Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Pentru ce s-a retras d. Brătianu de la putere?
Iacă întrebarea pe care şi-o face toată lumea şi la care ar trebui să se dea un răspuns lămurit.
Partidul liberal, de când e la putere, ne-a dedat în adevăr cu spectacolul unor miniştri cari ies la lumină şi intră iarăşi în umbră fără ca nimeni să ştie pentru ce au venit nici pentru ce s-au dus.
Acest sistem, natural sub guvernele despotice, în care ministerul nu are să dea seama de purtarea lui decât suveranului, este absurd într-o ţară liberă, în care guvernul este adus la putere şi răsturnat de opiniunea publică şi în care prin urmare cetăţenii trebuie să ştie limpede pentru ce se face ceea ce se face ca să poată judeca pe fiecare om politic.
Oricât de absurd este acest sistem, el s-a urmat fără curmare de la căderea guvernului conservator, în ciuda bunului simţ şi a cerinţelor constituţionale şi fiindcă, cum zice poetul, răul se face lege, lumea se deprinsese de-a vedea pe nişte oameni porecliţi miniştri intrând în cabinet şi ieşind, palide arătări fără acţiune şi fără voinţă.
Dar în sfârşit toţi aceştia nu aveau nici o însemnătate, erau pioane cu care juca d-l Brătianu singur; jucătorul însuşi, acela ce le da mişcarea şi voinţa rămânea acelaşi ca să răspunză de toate.
Iaca însă că se duce acum însuşi d. Brătianu ! Nici acum nu vom afla pentru ce?
Se schimbă însuşi capul cabinetului, persoana care reprezintă guvernul şi partidul întreg, şi lumea şi opinia publică, la care se tot face apel, nu va şti lămurit care este cauza acestei schimbări?
„Românul” a simţit că este aici o cestiune de demnitate pentru partidul liberal în general şi pentru d. Brătianu în parte, a simţit că el mai ales, organul partidului liberal, e dator să răspunză la această întrebare.
Şi de aceea numărul din ajunul Paştelor începe cu întrebarea cu care începem şi noi: Pentru ce s-a retras d.
Brătianu?
În loc însă de-a răspunde în trei cuvinte la această întrebare în loc de-a spune lămurit ţării într-un mod onest şi leal adevărata cauză care l-a silit pe d. Brătianu a se retrage, d. C.A. Rosetti – bănuim că d-sa a scris – aşterne un articol lung de patru coloane, plin de contradicţiuni, în care grămădeşte vorbe peste vorbe, fraze peste fraze, laudă pe d. Brătianu, laudă partidul liberal, atacă opoziţia şi arată ca cauză a retragerii d-lui I. Brătianu toate cauzele pentru cari un ministru se poate retrage de la putere şi altele la cari nimeni nu s-a putut gândi vreodată.
Rugăm pe cititorii noştri să citească acel articol: vor vedea un om care caută să ascunză adevărul şi înşiră verzi şi uscate numai ca să întunece cestiunea ce pretinde a lumina.
Şi mai întâi declară că nu ştie nici el nimica! Se poate aceasta?
D-nii Rosetti şi Brătianu de aproape 40 ani lucrează împreună; au format, precum se zice, un singur suflet în două trupuri până într-atâta încât cel mai mare publicist al nostru răp. Cesar Boliac, i-a numit pe amândoi cu un singur nume, d. Rosetti brătianu.
Cum să nu ştie d. Rosetti pentru ce s-a retras d. Brătinau? Din două lucruri unul:
Ori dd. Rosetti şi Brătianu stau în aceeaşi armonie în care au stat toată viaţa, şi atunci „Românul” nu spune adevărul când spune că nu ştie;
Sau în adevăr nu ştie şi atunci se vede că s-a rupt vechea legătură dintre d-lor, s-au despărţit!
S-a auzit în adevăr în public de mai multe ori că d. Brătianu ar fi impacient de a scăpa de jugul greu pe care d.Rosetti i-l impune prin numeroşii partizani ce are în Cameră şi care constituiesc partea stricată a partidului liberal.
Şi nu o dată d. Brătianu însuşi s-a plâns cu amărăciune, în adunările particulare ale partidului, de cât este silit să facă şi să sufere contra conştiinţei sale.
Şi-a şi manifestat voinţa sa de a scăpa de mulţi cari-l sugrumă şi-l dezonorează.
Să fie aceasta cauza pentru care s-a retras d. Brătianu şi cauza pentru care ziarul „Românul” nu ştie de ce s-a retras? :
Noi nu putem crede una ca aceasta până nu ni s-ar declara lucrul de cei interesaţi.
„Românul” însă, departe de a declara aşa ceva, ne spune cu totul altceva.
După ce declară că nu ştie nimic apoi ne îndeamnă să cugetăm singuri şi vom ghici.
Şi, vrînd să dea exemplul cum se cugetă, înnoadă o mulţime de fapte fără logică a căror consecinţe sunt: Ba că d. I. Brătianu este ostenit…
Ba că este dezgustat.
Ba că e amărât de imoralităţi, şi afară din guvern va avea mai multă putere pentru a le învinge; Ba că va fi fost o presiune din afară.
În ceea ce priveşte această din urmă cauză „Românul”, după ce o aminteşte, o respinge ca neadevărată. Şi adevărul este că străinii ar fi prea exigenţi dacă n-ar fi mulţumiţi de d. Brătianu!
Nu le-a dat oare tot ce-au cerut?
Nu a dat Rusiei Basarabia; Germaniei, răscumpărarea drumurilor de fier; Austriei Arab – tabia ; tuturor, împământenirea evreilor?
Nu, nu! Străinii nu pot să nu iubească pe d. Brătianu, căci niciodată nu vor găsi în această ţară un guvern aşa de slugarnic, aşa de gata a le îndeplini toate dorinţele!
Dar d. Brătianu este obosit, ne zice „Românul”, şi are nevoie de repaos!
E lesne de înţeles că asemeni raţionamente nu pot decât să rătăcească inteligenţa şi să ascunză adevărul.
Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire.
„Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregându-şi glasul ca să le înşire: „mai întâi n- avem clopote…”
„Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte”. Aşa vom zice şi noi „Românului”!
Daca în adevăr d. Brătianu este obosit şi are nevoie de repaus, la ce nevoie de atâtea raţionamente trase de păr? Aceasta este destul pentru a esplica retragerea sa!
Dar se vede că nu e aceasta cauza retragerii, deoarece „Românul” caută alte cauze. Să fie oare d. Brătianu dezgustat?
Dezgustat de ce?
Ca d. Catargiu, chemat la guvern în momentul în care M. Sa se hotărăşte să abdice, în care finanţele noastre erau înecate de o datorie flotantă, colosală, creată de partidul liberal, şi de o anuitate de 20 milioane pentru care nu ezista nici o resursă, în care viitorul era ameninţat prin falimentul lui Strousberg, ca d. Catargiu, care a venit a aşeza dinastia şi Constituţiunea, a regula afacerea Strousberg, a plăti datoriele şi a regula finanţele, să fi fost dezgustat văzând ingratitudinea în toate părţile şi să lase să-i cază din mână frânele guvernului, aceasta se înţelege.
Ca d. general Florescu, organizatorul şi părintele armatei române, chemat la guvern ca să împace urele pe nedrept aţâţate, să se fi dezgustat văzându-se lipsit de concursul acelora de la cari avea mai mult drept de a-l cere, se înţelege iarăşi.
Dar d. Brătianu, care, graţie atitudinii patriotice a partidului conservator, a putut să străbată atâtea împrejurări grele fără pericol pentru ţară, d. Brătianu să fie dezgustat!
Încă o dată, de ce?
Ni se spune încă că d-l Brătianu e amărât de imoralitate şi crede că afară din guvern va avea mai multă putere pentru a o zdrobi.
Dar de a cui imoralitate s-a scârbit d. Brătianu?
De a opoziţiunii?
Nu, fără îndoială; căci opoziţiunea este aşa de mică, graţie influenţei morale din alegeri, încât nu poate să-i facă nici un rău.
Daca în adevăr d-l Brătianu este amărât de imoralitate, fără îndoială de imoralitatea alor săi este amărât, şi dacă imoralitatea l-a silit să iasă din guvern, imoralitatea partidului liberal l-a scos din guvern!
Iaca singura din toate cauzele de retragere pre cari le înşiră „Românul” care poate fi în adevăr o cauză a retragerii d-lui I.C. Brătianu. Este adevărat că imoralitatea e mare în acel partid şi singura noastră mirare este că nu s- a scârbit mai de mult de imoralitatea partidului său.
De mult am spus că aşa – numitul partid liberal nu este în cea mai mare parte decât o adunătură de toţi oamenii cari ‘şi fac din politică o meserie şi un mijloc de câştig ; de mult am probat că mai toţi oamenii imorali pun masca liberalismului, numai ca să-şi ascunză micşorimea lor şi să exploateze ţara din nenorocire prea credulă.
Unul a fost vătaf de ţigani în vremea lui, acum nu-l mai bagă nimeni în seamă; se face deci liberal şi ajunge om important în ţară.
Altul şi-a mâncat în desfrânări averea lăsată de părinţi, a doua zi este liberal şi cheltuieşte mai mult decât cheltuia pre când avea stare!
Iacă un tânăr care a trecut prin şcoale fără a învăţa nimic; dorinţa lui de a ajunge este tot atât de mare pre cât mijloacele lui intelectuale sunt mici. Poţi să fii sigur că îndată se va face liberal şi va ajunge la cele mai înalte poziţii.
Altul vine de peste graniţă sărac şi setos de a se îmbogăţi, este venetic: se face iute liberal şi în câţiva ani este om cu stare.
Aşa se recrutează partidul liberal. Este vreunul în acel partid care, pre lângă integritatea caracterului, să aibe iubire de ţară?
Iacă un spectacol în adevăr dezgustător şi care poate umplea de amărăciune o inimă onestă! Înţelegem ca d-l I.C. Brătianu să se fi retras din această cauză.
Înţelegem ca acest om să-şi fi zis într-o zi: „Gloria militară, independenţa, regatul sunt vorbe şi fum; realitatea, trista realitate este că am dat ţara pradă la o haită de lupi!”
Şi, dacă aceasta este cauza retragerii d-lui Brătianu, [î ]l felicităm că s-a hotărît în fine să nu mai acopere cu autoritatea sa atâtea turpitudini ce se fac în numele liberalismului.
Iacă găsirăm, după revelaţiunile „Românului”, una din cauzele retragerii d-lui Brătianu. Să cugetăm încă, şi conduşi de aceleaşi revelaţiuni să vedem dacă mai este şi alta.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
Mihai-Eminescu.Ro