Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Amicus Plato, sed magis amica
veritas.
Facem o declaraţie din capul locului. Scriind aceste observaţii n-am avut nicicum în gând a face un articol de politică militantă ; am avut numai un singur scop, acela de-a atrage atenţia bărbaţilor competinţi şi, prin poziţia lor actuală, în putere de-a pune capăt unei situaţii care a durat deja prea mult. Şi este timpul cred sosit a lăsa politica la o parte când este vorba de finanţele statului. De-aceea toate ţifrele ce le arătăm sunt culese numai din izvoare oficiale. Scriind aceste rânduri n-am avut în vedere decât bugetele, situaţiile date de Ministerul de Finanţe şi declaraţiunile Înaltei Curţi de Compturi, prin urmare nici o singură ţifră nu este de fantazie sau măcar puse în dubiu: sunt ţifrele oficiale cari vorbesc.
A intrat în tradiţiile noastre constituţionale ca, de cîte ori se prezintă un buget la votul Camerii, el să, fie totdeuna echilibrat, ba în cele mai multe cazuri se prezintă chiar cu un escedent.
Este aşa de lesne de-a aşeza ţifre negre pe hârtie albă încât de 20 de ani mai nici un ministru de finanţe nu s-a putut opri a demonstra Camerei, ţării prin urmare, (schwarz auf weiss) că bugetul este echilibrat, ceva mai mult, că el lasă un escedent.
Ce se întâmplă însă? Trece anul, vine timpul încheierii socotelilor şi atunci, o, atunci quantum mutatus ab illo! • • •
Acest obicei nefast a trecut, o repet, în moravurile noastre guvernamentale şi de mai bine de 20 de ani se repeta în toţi anii şi, ce este mai curios, cu acelaşi succes.
Spre a mărgini demonstraţia noastră la un singur exemplu, [î ]mi este destul a aminti că în expunerea de motive a bugetului pe anul 1878 d. ministru de finanţe zicea textual 1:
Am onoare, d-lor deputaţi, a prezenta în deliberarea d-v bugetul general al statului pe 1878, care se încheie cu un escedent de venituri de lei 29 988 196, bani 73.
Şi în adevăr în aceeaşi broşură găsim mai departe un tablou 2 prin care se demonstră. cu ţifre negre pe hârtie albă că:
1 V. Expunerea de motive la proiectul de lege pentru fixarea bugetului general de venituri şi cheltuieli pe exerciţiul 1878, p. 3.
2 V. Expunerea situaţiei financiare a tezaurului public la 30 sept. 1879 prezentată Adunării deputaţilor în sesiunea ordinară din 1879 – 80, pag. 2, 3.
Ce se întâmplă însă? Trece anul 1878 şi statul [î ]şi încheie socotelile şi iacă rezultatul la care ajunge:
În tabloul general al situaţiei definitive a bugetului general pe exerciţiul 1878 3 (pag. 2 – 3) găsim balanţa aşezată de ministrul de finanţe în modul următor:
încasări efectuate 117 710 360,42
Plăţi efectuate 166 916 099,99
Deficit bănesc 49 205 739,57
Prin urmare, în loc de escedentul de 29988 196 lei 73 bani, avem un deficit de 49 205 739,57, ceea ce face că d. ministru de finanţe s-a înşelat în prevederile sale optimiste cu-o bagatelă de aproape 80 de milioane.
Să nu ni se obiecteze că războiul ruso-turco-român a fost cauza unei asemenea zdruncinări a prevederilor bugetare, căci proiectul de buget s-a depus în Cameră cam în ajunul luării Plevnei 4, când războiul era pe la sfârşit, şi guvernul era în deplină cunoştinţă de cauză când a alcătuit bugetul pe 1878. Afară de asta, această anomalie se găseşte mai în toate bugetele votate de 20 de ani încoace în proporţiuni mai mici sau mai mari: dar lucrul constant este că echilibrul bugetar, escedentul ideal se traduce la închiderea unui exerciţiu mai totdeuna prin un deficit real.
Aceasta o prevedeam şi pentru bugetul exerciţiului 1881-82; dar aruncându-ne ochii pe proiectul de buget prezentat Camerii de guvern teama noastră s-a schimbat în certitudine, precum o vom demonstra-o numaidecât.
Nu este în intenţiunea noastră a face un studiu aprofundat bugetului prezentat la deliberarea Camerii. Timpul ne lipseşte, spaţiul între prezentarea lui la Cameră şi votare este aşa de scurt încât ne vom afla în faţa unui fapt împlinit înainte de-a putea prezenta publicului observaţiile noastre.
Ne vom mărgini dar a releva vro câteva condeie din proiectul de buget pe 1881 -82, a arăta exagerearea prevederilor şi a demonstra că bugetul, astfel cum s-a prezentat Camerii, nu este echilibrat. Dacă observările noastre vor izbuti a atrage atenţiunea onor. comisii bugetare scopul nostru scriind aceste rânduri va fi atins.
Este departe de noi ideea de-a incrimina pe d. ministru de finanţe. Miniştrii nu fac bugetele în nici o ţară din lume şi mai puţin la noi. Elementele unui buget se adună, se clasifică de deosebitele administraţiuni, bugetele se alcătuiesc cu un cuvânt în birourile ministeriilor şi miniştrii dau numai le coup d’oeil du maître.
Rutina biurocratică este însă aşa de înrădăcinată încât bugetele se copiază unele pe altele: cele de estimp copiază pe cel de an, cel de an s-a copiat după cel precedent şi aşa înainte, umflând după trebuinţa momentului cifrele şi, când s-a ajuns a se echilibra pe hârtie bugetul, atunci şeful de biurou care a făcut acest act de înaltă prestidigitaţiune a binemeritat de la patrie !
Ca să dăm un esemplu de ce este rutina biurocratică şi ce puţină inteligenţă se pune în lucrările cele mai de căpetenie vom relata următorul fapt, care, deşi străin de cestiunea ce ne preocupă, totuşi zugrăveşte cu fidelitate spiritul ce predomină în lucrările cancelariilor noastre.
Un articol oarecare din legea comptabilităţii statului pune îndatorire guvernului a prezenta la deschiderea Camerei socotelile anului trecut şi situaţia financiară a acelui an. Pentru prima dată o asemenea situaţie s-a prezentat Camerei în anul 1871 5. La acea epocă anul bugetar se încheia la 30 septemvre al anului viitor şi de aceea găsim că şi situaţia anului 1870 se întinde până la 30 sept. 1871, adică cuprinde tot exerciţiul anului 1870. Ce să întâmplă însă? În 1874 legea comptabilităţii generale se modifică şi anul bugetar se mărgineşte numai până la 30 iunie al anului viitor; cu toate acestea toate situaţiile ce s-au prezentat Camerelor de la 1874 şi până astăzi cuprind situaţia financiară până la 30 sept. De ce? Răspunsul [î ]l găsim în rutina ruginită a biurourilor şi în inteligenţa mărginită a personalului inferior administrativ.
3 Id. id. pag. 30, 31.
4 V. Şedinţa Camerii din 18/30 mai 1877.
5 Situaţia generală a tezaurului public şi a serviciilor dependinte de Ministerul de Finanţe la 30 septembrie 1871, prezentată onor. Adunări a deputaţilor în sesiunea ordinară a anului 1871 -72.
Odată întâiul pas făcut, adică odată situaţia 1870 încheiată până la 30 sept. 1871, celelalte situaţii s-au copiat cu fidelitate, introducându-se pe ici pe colo alte ţifre noi, fără a se observa că de la 1874 încoaci anul bugetar fiind redus la 30 iunie şi situaţiile urmau a se mărgini la acea dată. Nu ne vom mira deloc văzând ca situaţiile viitoare vor adopta acum data de 30 iunie, deşi prin legea din 12 fevr. 1880 6 s-au schimbat cu totul epocele bugetare şi încheierea exerciţiului se face acum iar la 30 septembre.
Să ni se ierte această digresiune, dar am socotit-o trebuincioasă spre a arăta o dată mai mult spiritul care predomină în birourile noastre administrative.
Această parenteză închisă, să ne întoarcem la proiectul de buget pe anul 1881 -82.
Un străin care ar citi expunerea de motive a bugetului în cestiune n-ar putea decât să, ne felicite şi să ne admire. Dar acest străin, ca să-şi poată păstra iluziunile, n-ar trebui nici să arunce un ochi cercetător asupra bugetelor anilor trecuţi, nici, mai ales, SĂ aştepte încheierea socotelilor în anul viitor; căci atunci orice iluzie ar fi imposibilă!
Noi, într-un timp de 20 de ani, am sporit bugetele de la 44 de milioane la 121 milioane adică cu 275 la % şi
Dumnezeu ştie unde ne vom opri !
Ca să se ajungă la o echilibrare pe hârtie (de astă dată ni s-au făcut graţie de excedent) s-a întrebuinţat şi în acest an vechile metode astfel:
- S-au umflat evaluările bugetare la venituri.
După cum vedem din expunerea de motive a bugetului pe anul 1881 -82 toate evaluările bugetare s-au urcat, unele bazându-se pe evaluările anului trecut, altele pe încasările efectuate în ultimii 5 ani şi altele pe nişte legi viitoare cari vor spori veniturile, precum pentru saline, a căror evaluări s-au urcat cu aproape 1/2 milion în comparaţie cu evaluarea anului trecut, pe cuvânt că o nouă lege va reorganiza cu totul administraţia lor.
Toate aceste baze sunt greşite şi chiar din expunerea de motive vedem (pag. IV) că impozitul fonciar, cel mai sigur venit, nu s-a încasat în cei cinci ani din urmă decât în proporţie mijlocie de 80 la % din constatări, iar nu din evaluări şi se ştie că evaluările sunt mult mai urcate decât constatările.
Noi am luat şi am cercetat toate evaluările bugetare şi încasările efectuate de la 1862 încoace şi le-am aşternut în alăturatul tablou anex. no, 1. Avem astfel trei perioade distincte de cîte cinci ani fiecare.
- Period 1862 -66, epoca înainte de Constituţiunea actuală.
- Period 1870 -74, epoca guvernului conservator şi
- Period 1875 -79, epoca guvernului liberal.
Ei bine, din acest tablou se poate vedea că evaluările şi încasările au diferit totdauna şi în proporţie de 88 – 89, in timpii din urmă de 98 la %. Aci trebuie observat că, luându-se încasările en bloc, s-au trecut şi acele încasări neprevăzute prin buget; iar, dacă ar fi a se lua fiecare venit în parte, atunci proporţia între încasări şi evaluări ar fi şi mai nefavorabilă ; cu toate aceste şi chiar neţiind seamă de întâmplările din anii din urmă (războiul 1877 – 78, din care cauză s-au mărit în mod anormal încasările) vedem că în condiţiunile cele mai favorabile chiar nu se poate compta pe încasări mai mari decât 90 %.
Astfel veniturile totale fiind evaluate la 119 671 214 trebuie să scădem cel puţin 10 la % adică lei 11 967 121,40 cari nu se vor încasa. Această scădere este cât se poate de modestă şi dea Domnul ca ea să nu fie mai mare.
- Un alt mijloc de a echilibra bugetele când nu se mai poate umfla nici un alt venit este acela de a arunca suma trebuincioasă pentru echilibru sau escedent la capitolul rămăşiţelor.
Această sumă de venit este evaluat în proiectul de buget pe anul 1881 – 82 la suma de 10 000 000 lei. Să ne înţelegem puţin şi asupra acestui punct, care formează aproape 10 la % din bugetul total al statului.
6 Se ştie că după această nouă lege anul bugetar începe la 1 apr. şi exerciţiul se încheie la 30 sept.
Se ştie că, graţie legii de percepere din 1871, rămăşiţe din contribuţiuni directe din ultimii zece ani sunt foarte puţine, rămăşiţele existente astăzi sunt parte din exerciţii vechi anterioare anului 1871 şi din câştiguri de arenzi.
Mulţumită unor recolte bune şi achiziţiilor pentru armatele ruso-române o parte din arenzile arierate s-au încasat şi aceasta se probează cu încasările excepţionale efectuate din rămăşiţe în anii 1878 – 79.
Rămăşiţele din celelalte contribuţiuni din anii anteriori lui 1871 credem că vor fi acum pe sfârşit, deşi aceste rămăşiţe ce se încasează mereu, fără a exista constatări regulate, ni se par nouă un abuz revoltător. Nu este însă locul aci a ne întinde asupra acestui subiect.
Afară de aceasta din tabloul aci anexat sub no. 2 vedem că toate rămăşiţele ce s-au încasat în timp de 15 ani, adică în periodele 1862 – 66, 1870 – 74 şi 1875 – 79, ne dau o mijlocie anuală de aproape 4 000 000 în care s-au coprins şi încasările escepţionale ale anilor 1878 -1879. A veni dar şi a evalua acest venit la 10 mil. ni se pare puţin prudent.
Rămăşiţele, cu cât se încasează mai mult cu atât ele diminuează şi, deşi nu împărtăşim optimismul d-lui ministru de finanţe, care, în expunerea sa de motive pentru bugetul anului 1880 7, lasă a spera că într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat rămăşiţele vor dispărea cu totul, totuşi credem că, deşi rămăşiţe vor fi totdauna, dar cel puţin ele vor fi bine constatate şi mai ales vor fi în o proporţie mai mică.
Prin urmare credem că evaluarea rămăşiţelor la 10 milioane este exagerată şi că ea trebuie redusă la cifra de 4 mil. care este, o repetăm, mijlocia încasărilor din rămăşiţe pe 15 ani. Astfel fiind, urmează a se scădea bugetul veniturilor cu 6 000 000 lei.
III. Cifrele puse pe hârtie, venituri şi cheltuieli, dând o diferenţă în favoarea veniturilor de 385 298 1.,33 b. aproape ar fi fost să ni se dea şi în acest an un excedent; d. ministru însă a sacrificat astă dată excedentul şi a preferit să destineze această sumă pentru deschidere de credite suplimentare şi extraordinare.
A ni se asigura de la început că guvernul nu va deschide credite suplimentare şi extraordinare în cursul anului 1881 -82 decât până la suma de 385 298 lei, 33 b. este o probă de puţină prevedere şi de puţină prudenţă, cuvinte pe cari le-am citit cu fericire în expunerea de motive a bugetului 1880 8.
Dacă ne aruncăm ochii în trecut vedem cât de hazardată este această promisiune, deşi atrăgătoare. În adevăr Horaţiu a zis Nil mortalibus ardiuum est (nimic nu este imposibil muritorilor ), dar Horaţiu nu cunoştea sistemele noastre financiare; a pretinde că deschiderea creditelor extraordinare şi suplimentare în un an să se mărginească la 300 000 lei este a nu cunoaşte istoria noastră financiară. În bugetele noastre creditele suplimentare şi extraordinare au jucat totdauna un mare rol, şi lucrul este altfel foarte lesne de înţeles; căci într-o ţară nouă care se organizează şi vrea să recâştige timpul pierdut spre a se pune în nivel cu civilizaţia secolului se ivesc pe tot momentul necesităţi nouă pe cari prevederea guvernanţilor nu le-a putut prevedea. Adăogând la aceasta fluctuaţiile politice, desele schimbări de guvern, lesne se va pricepe cum o măsură excepţională devine aproape normală şi cum nu se poate pune o limită prea strâmtă facultăţii de a preântâmpina nişte cheltuieli neprevăzute cu resurse extraordinare.
În acest sens tabloul aci anexat sub nr. 3 prezintă şi un interes istoric: la orice mişcare politică creşte şi suma acestor credite ; astfel: consecinţele lovirii de stat din 1864 se traduc în anul următor cu o sumă de peste 12 milioane credite suplimentare şi extraordinare. În 1872 se regulează (nu ştim pentru a câta oară) chestia drumului de fier Strousberg şi barometrul creditelor extraordinare se urcă la 17 milioane, în fine anii războiului produc pentru 1877 o creştere de credite extraordinare de 34 milioane şi [pentru] anul 1878 de 44 milioane.
În rezumat:
În întâiul period, 1862 – 1866, totalul creditelor suplimentare şi estraordinare se urcă pentru aceşti cinci ani la 30 820 767 lei, dând o mijlocie anuală de 6 164 153 lei, 40 bani.
7 A se vedea: Expunerea de motive la proiectul de lege privitoare la bugetul general al statului pe exerciţiul anului 1880, pag. XIX.
8 V. Expunerea de motive a bugetului pe 1880, pag. IV.
În al doilea period, 1870 -1874, aceste credite se ridică pentru cinci ani la suma de 38 656 584 1., 37 b., dând
o mijlocie anuală de 7 731 316,87 b.
În fine al treilea period, 1875 – 1878, dă numai în patru ani o sumă de 98 658 964 1., 73 b., rezultând astfel o mijlocie de 24 664 741,18 b. Astfel dar, luându-se termenul de mijloc al creditelor suplimentare şi extraordinare din aceşti 14 ani, ne dă suma de 12 800 000 lei.
Faţă cu elocuenţa acestor ţifre a pretinde că în anul viitor 1881 -82 aceste credite se vor menţine la ţifra de 380 000 lei este cel puţin o imprudenţă.
De aceea credem că trebuie a se înscrie la cheltuieli o sumă de 10 milioane pentru deschidere de credite suplimentare şi extraordinare în cursul anului (sumă mai mică decât mijlocia pe 14 ani), iar nu 380 000 lei cum este prevăzut în proiectul de buget.
Astfel stabilind situaţia proiectului de buget pe 1881 -82, avem: Venituri prevăzute în proiectul de buget prezentat Camerei ……… 119 671 214 Din această sumă scăzând 1, după observaţia de sub nr. 1 diferinţa
de 10% între evaluări şi încasări sau lei ……………………… 11 967 121,40
- după observaţia sub nr. 2, asupra rămăşiţelor încasate în a. 1881 – 82 lei ………………………………………… 6 000 000
17 967 121,40
Rămân venituri probabile pentru anul 1881 – 82……………… 101 704 092,60 Cheltuielile prevăzute în bugetul prezentat Camerii se urcă la ……… 119 285 915,67 La care trebuie a se adăoga pentru deschidere de credite suplimentare
şi extraordinare …………………………………………… 10 000 000
avem cheltuieli probabile pentru a. 1881 – 82 ………………… 129 285 915,67 Iar situaţia probabilă, a acestui buget va fi următoarea:
Aceasta este după noi adevărata situaţie bugetară pe anul viitor şi să nu ni se impute că suntem pesimişti. În materie de finanţe preferim pesimismul ministrului de finanţe, care a evaluat veniturile anului 1877 la 81 de milioane şi încasat 110 milioane, decât optimismul din 1878 prevăzând un excedent de aproape 30 de milioane, excedent care s-au tradus peste un an în un deficit de aproape 50 de milioane, după cum am arătat mai sus.
Terminând acest repede studiu asupra bugetului prezentat Camerii pe 1881 – 82, dorim ca onor. comisiune bugetară să nu se lase a se amăgi de mirajul excedentelor şi echilibrărilor iluzorii, ci mai bine, aruncând o privire în trecut, să se sperie de fantasmele deficitelor reale.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI