La 24 curent s-au reprezentat Hamlet. Dacă în Bucureşti am avea dreptul de-a fi exigenţi şi n-am trebui să fim mulţămitori din inimă pentru orice scînteie de arte adevărată, am avea observaţii de făcut, nu lui Rossi însuşi, ci asupra reprezentaţiei ca întreg. O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare, este un op de arte în care toate caracterele sînt atît de însemnate încît merită jucate de artişti mari. Se înţelege de sine însă că nu se va găsi poate niciodată o trupă care să întrunească în sine atîţia artişti escelenti încît întregul op de arte să se poată privi ca un bas-relief din care nici o figură să nu răsară prea afară de marginele care despart statua izolată de bas-relief. Deosebirea între trupă şi Rossi este prea mare, încît, pentru a stabili unitatea concepţiunii shakespeariene, am trebui să scădem mult din Rossi sau să adăugăm mult trupei.
În trupă avem „un orchestru în care un singur instrument prevalează cu mult. Nu-i vorba, celelalte instrumente acompaniază bine şi cu măsură, dar totuşi partitura unui singur instrument răsare mai mult. E o statuă izolată înaintea unui bas-relief. Cu multe schimbări făcute scrierii asemenea am trebui să nu fim înţeleşi. Dar mulţămitori precum sîntem pentru orice arte adevărată, renunţăm de mai nainte de a-l vedea pe Shakespeare interpretat ca întreg, aşa îl văd ochii sufletului nostru şi ne declarăm cu asupra de măsură învinşi de jocul puternic al marelui maestru italian.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X