Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Monitorul oficial” din ultima zi a anului trecut dă rezumatul celor petrecute la 18 decemvrie cu ocaziunea inaugurărei acestei şcoli şi cuprinde discursul-program rostit de maiestrul de conferinţe, d. I. Crăciunescu, în faţa rectorului Universităţii, a multor notabilităţi şcolare şi-n faţa studenţilor în fine.
Negreşit am fost datori să citim asemenea cuvântare, cu atât mai mult că trece de operă a doctorului în litere, a judecătorului de la tribunalul Ilfov, a profesorului de estetică de la Facultatea din Bucureşti, a maiestrului de conferinţe de la Şcoala Normală; c-un cuvânt, de lucrare a unei personalităţi considerabile în aparenţă, dar un ambiţios de arginţi ce se înfăţişează ambiţios de ştiinţă în realitate.
Se vede că ziua de 31 decemvrie 1880 a fost hotărâtă să demascheze şi pe acest ilustru pseudoerudit, şi pe acest speculator de ştiinţă numit Ioan Crăciunescu. Atât mai rău pentru d-sa şi atât mai bine pentru tinerimea silită a culege învăţătura moralei, a binelui şi frumosului din prelegerile problematice ale unui plagiator ce va rămânea celebru în ăst meşteşug. E amar pentru noi să constatăm viţiul, dar în faţa funestei boale a învăţaţilor de contrabandă nu ne putem opri d-a zugrăvi precum se cuvine pe cel ce-l practică, pe cel ce are îndrăzneala necalificabilă d-a-şi inaugura conferenţele sale pedagogice precum urmează. Discursul rostit de d. Ion Crăciunescu în ziua de 18 decemvrie 1880 („Monit. Oficial” No. 292 din 31 dec. 1880, p. 3412).
Domnilor,
Un împărat filozof, Marcu Aureliu, în cartea I a confesiunilor sale, enumerând toate persoanele despre cari avea să se laude, face o menţiune specială despre L’Education dans l’Ecole libre par I. M. Guardia, docteur es lettres, professeur a l’Ecole Monge (Paris, G. Pedone-Lauriel editeur). Chapitre III. Le professeur, pag. 225. L’empereur Marc-Aurele, dans le premier livre de ses Confessions, passant en revue toutes les personnes dont il avait a se louer, fait une mention toute speciale de ses maîtres et
magiştrii şi perceptorii săi şi mulţumeşte zeilor că i-au dat aşa de buni. Cu modestia care se cuvine unui filozof recunoaşte, începând cu guvernorul primei sale copilării, că aceşti oameni înţelepţi şi savanţi i-au dat gustul virtuţii, depărtând de la el viţiile şi prejudiţiile. Nu uită pe nici unul: Diogenet, Rusticus, Apolonius, Sextus, Alexandru Gramaticu, Catulus, Maximus; numele lor se găsesc amestecate cu acelea ale părinţilor săi, fraţilor, surorilor. Se arată, mai cu seamă recunoscător ca de la ei a aflat ca pentru a creşte un copil să nu ne uităm la nici un sacrifici. Cugetare gravă şi frumoasă, d-lor, care venind de la un asemenea om merită să fie aprofundată.
……………………………………………………………
În starea de lucruri actual nimic mai greu decât recrutarea profesorilor.
Dificultatea, pe lângă cele spuse, mai are şi alte cauze. Mai întâi funcţiunile învăţământului sânt foarte modeste, fiindcă în genere sânt puţin retribuite şi, fiindcă astăzi mai mult decât oricând consideraţiunea o cam are averea, se găsesc mult mai mulţi ambiţioşi de bani decât de ştiinţă.
percepteurs et il re-mercie les dieux de lui en avoir donne de bons. Avec la modestie qui sied a un philosophe il reconnaît, en commençant par le gouverneur de sa premiere enfan-ce, que ce sont ces hommes sages et savants qui lui ont donne le gout de la vertu, en ecartant de lui les vices el les prejuges. Il n’en oublie pas un seul: Diogenete, Rusticus, Apolonius, Sextus, Alexandre le grammairien, Catulus, Maxime, dont les noms se trouvent meles a ceux de ses parents, de ses freres et soeurs. Il temoigne particuliere-ment sa reconnaissance a son arriere-grand pere. C’est grace a lui (de la ei!) que j’ai appris, dit-il, que „pour elever un enfant aucun sacrifice ne doit couter”. Grave et belle reflexion qui veut etre approfondie venant d’un tel homme.
……………………………………………………
Rien de plus difficile que le recrutement des professeurs. La difficulte tient a beaucoup de raisons. En premier lieu, les fonctions de l’enseig-nement sont tres modestes parce que, generale-ment, elles sont peu retribuees; et comme aujour-d’hui plus que jamais la consideration est attachee a la richesse on trouve infiniment plus d’ambitieux
Al doilea, vocaţiunea profesoratului e încă poate mai rară decît aptitudinile ce el exige; fără să mai punem timpul şi munca, care echivalează cu un capital considerabil. Apoi sarcina e delicată fiindcă ne ocupăm de suflete şi prin urmare responsabilitatea foarte grea; şi, în fine, cu capacitatea recunoscută trebuie să se unească multe cunoştinţe serioase, precise, variate, asemenea şi calităţile morale cari nu sînt comune în nici o profesiune şi cari în profesorat sînt de rigoare. Adevărat profesor e acela care stabileşte incontestabil autoritatea sa prin austeritatea caracterului său, prin asiduitatea de a îndeplini punctual datoriele, prin profunditatea cunoştinţelor sale.
d’argent que de savoir. En second lieu la vocation du professorat est peut-être encore plus rare que les aptitudes qu’il exige; sans compter une mise de temps et de travail qui équivaut à une mise considerable de fonds. En outre, la tâche est des plus délicates parce qu’il y a charge d’âmes et partant résponsabilité trés-lourde; et puis, à la capacité reconnue il importe de joindre beaucoup de connaissance sérieuses, précises, variées avec des qualités morales qui ne sont communes dans aucune profession et qui dans celle-ci sont de rigueur. Le vrai maître est celui qui établit incontestablement son autorité par la droiture (austeritatea!) de son caractére, par son assiduite à remplir ponctuellement ses devoirs, par la profondeur de ses connaissances.
Plagiatură mai degradată nici că se poate închipui! Esigenţele punerii în pagină a ziarului ne sileşte să ne oprim aci cu confruntarea. Dacă însă autorul discursului plagiat nu se va arăta satisfăcut, dacă ar avea tupeul să îngîne veri o scuză, apoi [î]i promitem o nouă ediţiune de citate, esceptînd bineînţeles platitudinele şi insulta la adresa elevilor din facultate, a căror paternitate nu i-o tăgăduim. Retragerea d-lui Crăciunescu cel puţin din sarcina de conferenţiar la Şcoala Normală, o retragere forţată de bună seamă, e absolut necesară pentru interesele şi viitorul acestei instituţiuni, căci ce autoritate ar mai putea inspira studenţilor un asemenea plagiator… care ne confirmă o dată mai mult vorba învingătorului de la Iena: „Omul nu e decît o ţifră ce n-are valoare decît prin poziţiunea ce ocupă”!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI
Mihai-Eminescu.Ro