Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Revelaţiuni interesante şi autentice A doua ediţie cu un adaos explicativ
Tirajul numărului trecut desfăcîndu-se şi cerîndu-ni-se din mai multe părţi Scrisoarea unui ministru, reproducem azi acest document, deocamdată fără comentarii. Aflăm că revelaţiunile d-lui Conta ar fi produs între dd. deputaţi şi senatori mare agitaţie. Unii ar fi hotărîţi să interpeleze cabinetul cu scopul de a căpăta un răspuns la întrebarea dacă scrisoarea publicată în „Timpul” este autentică sau apocrifă şi, în cazul cînd s-ar declara că e autentică, atunci să ceară explicări asupra poziţiei ministeriale în care rămîne d. V. Conta în urma acestei publicări. Vom scuti noi banca ministerială de sarcina penibilă de a răspunde la întîia întrebare. Am dispus, pentru iubitorii de curiozităţi, să se tragă cîteva copii fotografice de pe scrisoarea în cestiune; acestea şi le vor putea procura dd. senatori şi deputaţi, fără deosibire de nuanţe politice, cu cîte un leu nou exemplarul. Cît pentru întrebarea a doua, drept să spunem nu tot aşa de uşor poate să răspunză cineva şi astfel nu ne amestecăm deloc în aceea ce priveşte banca ministerială şi îndeosebi pe d. Conta. Să sperăm însă că d-sa va şti să deie un răspuns care, satisfăcînd interesul tutulor liberalilor, să-i silească a face „de necesitate virtute”. Cu puţină bunăvoinţă şi mai ales cu puţinul respect de moralitatea publică pe care, cum vedem, îl profesează liberalii, şi moderaţi şi nemoderaţi, toţi vor fi împăcaţi, toţi adică afară de „reacţiune” şi d. Tache Giani, căruia va trebui să i se dea garanţii faţă cu dispoziţiile primejdioase ce le manifestă în privinţă-i colegul d-sale de la Culte.
Pînă atunci iată documentul:
(N. B. Cuvintele însemnate cu * sînt subliniate chiar în textul original. Celelalte subliniate ne-am permis să le subliniem noi, rezervîndu-ne a reveni. – Nota red.)
Iubite Panu,
Bucureşti, 13 nov. 1880
Moderaţii (reprezentaţi aici prin Mârzescu şi Sculi) vor să dreagă prostia ce au făcut. De altă parte, interesul lui Brătianu şi al nostru al tuturora* este ca să nu se îngroaşe rîndurile opoziţiunii tocmai acum cînd ea se agită şi se organizează. Trebuie mai cu seamă să ne strîngem rîndurile pînă vom vedea cum se desinează lucrurile în Camere şi în ţară. De aceea, fiindcă moderaţii sînt dispuşi să se modereze, voi să nu fiţi provocatori în jurnal. Să urmaţi în jurnal linia mare de conduită pe care am designat-o împreună: să spuneţi că, conform angajamentelor luate, conform bunei-credinţe, loialităţii, dorinţei sincere de a consolida partidul liberal etc. toţi din toate nuanţele trebuie să aibă o acţiune comună (care pentru moment este aceea de a susţinea şi întări guvernul liberal în interesul tuturor* liberalilor); că jurnalul din Iaşi este terenul comun pe care se pot întîlni şi în care trebuie să-şi manifeste conlucrarea toţi liberalii cari vor să susţie guvernul cu sinceritate în interesul tuturor; că nuanţele liberale unite pot să-şi conserve individualităţile lor, caracterizate numai prin principii de detail, pe cari pot să le susţie prin organele lor respective, dar că, în principiile generale, comune tuturor, şi în acţiunea generală comună toate nuanţele trebuie să fie unite, şi că în acest sens jurnalul este organul tutulor* nuanţelor unite; că în el se vor trata cestiunile de interes comun şi că prin el se vor manifesta toţi acei cari înţeleg sincer a conlucra la consolidarea întregului* partid liberal.
Nu e cu neputinţă ca moderaţii, de voie sau de nevoie, să vie la adevărata cale în faţa acestui limbaj, făcînd de necesitate virtute; dar eu nu cred la o astfel de minune şi nu mă îndoiesc că acei mai nesinceri din ei tot se vor rupe de noi mai curînd sau mai tîrziu. Însă nu trebuie să le dăm avantajul de-a provoca noi acea ruptură. Jurnalul nostru va fi o piesă de încercare şi un ciur, care va despărţi în curînd grîul de neghină, şi atunci ruptura nu va fi imputată decît acelor cari nu au fost sinceri.
Siliţi-vă asemenea a grupa pe toţi acei cari nu umblă după coterii şi după intrigi, explicîndu-le că ei trebuie să se grupeze tocmai pentru a purifica mai cu succes partidul liberal de acei netrebnici cari astăzi se zic liberali numai pentru a pescui în apă turbure.
Ţin la dispoziţia voastră suma ce v-am promis ca ajutor pentru jurnal. Nu-mi vine însă să v-o trimit prin poştă în numele meu. Aştept pe Ghiorghian, ca să i-o dau lui, şi apoi el să v-o trimeată vouă, ca să figureze la poştă numele lui.
Spune lui Bejan că întîrzierea adusă la numirea lui este din cauză că Daniileanu nici pînă astăzi n-a înaintat ministerului deosebita lui opiniune şi ţine la dînsul toate tezele scrise. Am dat însă ordine ca să se facă ce se va face grabnic. Dealtminteri întîrziarea nu aduce nici un rău lui Bejan, deoarece el primeşte leafa şi deoarece în orice caz el trebuie să fie numit.
Giani îmi spune în fiecare zi că face decretul pentru Burada şi în fiecare a doua zi se scuză pentru uitarea de ieri. În sfîrşit, zilele astea îl voi strînge de gît ca s-o facă.
Mârzescu şi Sculi pleacă astă-seară la Iaşi pentru a face pe moderaţi să-şi mai vie în simţiri.
Al tău B. Conta
Am publicat aceste preţioase revelaţiuni alaltăieri seara. Ieri dimineaţa primirăm din Iaşi o corespondenţă particulară, datată de vineri 21, care, stînd în legătură strînsă cu cele cuprinse în scrisoarea d-lui V. Conta către d. Panu, aruncă o interesantă lumină asupra agitaţiilor triste ce frămîntă grupul liberalilor moderaţi din Iaşi. Iată acea corespondenţă:
Iaşi, 21 noiemvrie
Iubiţii mei,
…Partidul celor… (pardon !)… se frămîntă rău de tot de la o vreme. Moderaţii noştri au înaintat zilele acestea la Bucureşti către dd. Conta şi Teriachiu un ultimatum în regulă cuprinzînd că: ori aceşti doi domni să rămînă credincioşi principielor, ori să ştie că vor fi excluşi din grup. La întrunirea la care s-a formulat ultimatul n-au luat parte toţi moderaţii şi unul dintre cei de faţă nu l-a iscălit. D. Panu, care nu luase parte la întrunire, a fost anunţat de cele petrecute şi de hotărîrea luată. A doua zi curentul electric făcu cunoscut d-lui Conta1 ce-i puseseră la cale coreligionarii politici. Ultimatul soseşte apoi prin poştă d-lui ministru. În timpul acesta, unul dintre moderaţi, d. advocat Sipsom, care sosise la Bucureşti în acelaşi tren de poştă ce adusese ultimatul, merge să pipăie d-aproape pulsul Excelenţei Sale. Electricitatea în complicitate cu d. Panu preveniseră însă pe Excelenţa Sa de cele petrecute la Iaşi, şi astfel d. Sipsom, mergînd acasă la d. Conta, nu fu primit; Excelenţa Sa [î]i trimise răspuns cu aprodul de la uşă că nu primeşte acasă decît pe amici şi că cine are afaceri du d-sa ca ministru să poftească la minister. Pe semne că la d. Tiriachiu d. Sipsom n-a avut mai mult noroc decît la d. Conta, pentru că, peste două zile de la acestea, „Steaua României” a publicat o scrisoare a unui „amic politic din Huşi”. În acea scrisoare huşanul nostru califica cu epitete foarte drastice purtarea celor două Excelenţe moderate. Din parte-i, monitorul moderaţiilor, publicînd scrisoarea, nu dezaproba cîtuşi de puţin vederile huşanului, necăjit cu drept cuvînt. Cînd a apărut scrisoarea în
„Steaua României” s-a expediat o telegramă la Bucureşti către d. Conta din partea moderaţilor rămaşi credincioşi Excelenţei Sale; prin acea telegramă se semnala trecerea monitorului moderaţilor în opoziţie.
D. Teriachiu, la venirea sa din urmă în Iaşi, promisese moderaţilor că în curînd guvernul va îmbunătăţi starea de lucruri din capitala Moldovii, dar fără a ceda cîtuşi de puţin întru aceasta vederile deosebite ale moderaţilor ca grup politic; că guvernul va utiliza pentru aceasta aptitudinile individuale pentru valoarea lor, iar nicidecum pentru titula politică a individelor.
Fie şi individual, numai să fie! îşi ziceau moderaţii. N-a fost însă nici aşa. Decepţiunea a trebuit să fie mare, mai ales că majoritatea partidului (pardon!) conta pe d. Conta. De aci, ultimatul. Cîţiva moderaţi (credincioşii Excelenţei Sale) n-au subscris ultimatul şi au ţinut în curent pe d. ministru de cele petrecute. O simplă întîmplare desigur a produs picanta coincidenţă că numele acelor domni sînt tocmai ale persoanelor a căror aptitudini individuale au început a fi utilizate. D. Verussi a vîndut Ministerului Instrucţiei una din mînjiturile d-sale celebre expuse la „Concordia” cu 1 000 de franci; d. Bejan a ajuns profesor la Facultatea de Drept din Iaşi; d. Burada aşteaptă postul de prim-prezident 2; apoi se vorbeşte că s-ar fi pregătind pentru d. A. Xenopol un Bene-Merenti întîia clasă 3 ceea ce ar fi de natură să deştepte luarea aminte a Academiei asupra Războaielor turco-ruseşti,
operă a d-lui Xenopol care va fi supusă în curînd la „preţioasa” apreţiare a numitului institut.
D. A. Xenopol a apucat însă să subscrie ultimatul şi să-şi dea prin ,,Ştafeta” şi apoi, după stăruinţele amicilor, să-şi trimeaţă acuma la
„Steaua României” scrisoarea de retragere din grup.
E vorba să se întemeieze în Iaşi, din fondurile secrete, un nou jurnal, curat roşu, care să aibă în capu-i pe credincioşii moderaţi ai Excelenţei Sale şi pe alţi liberali de pe ici de pe colea.
Pînă în momentul cînd pun la poştă această scrisoare (vineri dimineaţa) d. Panu, care e la Bucureşti spre a conferi cu d. Conta asupra frămîntărilor moderaţilor, nu s-a întors încă în Iaşi.
Al vostru
X. . .
După informaţiile noastre, d. Panu, după ce a conferit sîmbătă după-amiazi de pe la orele 5 pînă pe la 8 cu d. Conta asupra obiectului de care vorbeşte corespondentul nostru şi asupra revelaţiilor autentice publicate deja la acele ore în foaia noastră, a plecat la Iaşi. Se presupune că d. Panu ducea cu d-sa suma ce „o ţinuse d. Conta la dispoziţia moderaţilor cari s-au moderat”. Astfel, dacă în urma sosirii d-lui Panu la Iaşi, care a fost ieri, monitorul moderaţilor va părăsi cestiunile Afganistanului în interesul tutulor liberalilor, lucrul va fi foarte explicabil.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI