Rareori au stat faţă în faţă în vreo ţară partide atît de estreme ca acelea din Camera franceză. Alături cu elemente istorice, cu nume cari se citează de câte ori se citează istoria Franţei chiar, cu oameni cari reprezentează trecutul plin de glorie şi de avuţie al acestei mari naţii, vedem numiri cari nu însemnează nimic şi pe care o egalitate rău înţeleasă i-au adus să hotărască soarta averilor, a păcii, a civilizaţiei franceze. Carey, ni se pare, spune că toată civilizaţia omenească se află într-un vecinic pericol. Împrejurul micului cerc de oameni într-adevăr luminaţi şi binevoitori sânt milioane de oameni pe cari dorinţa de câştig, ambiţia şi invidia, dacă nu instincte şi mai de rând, îi face totdauna gata de a răsturna tot ce există. Căci masele n-au niciodată alte tendinţe decât negative. Niciodată poporul de jos al oraşelor, şi acesta face zgomot în ţări industriale, nu ştie ce vrea, numai ceea ce nu vrea. Prea puţin culte pentru a face abstracţie de la guvern şi de la persoanele ce-l compun şi a căuta cauzele relelor mult mai adânc, în stări nesănătoase economice sau sociale, clasele cari n-au ce pierde, conduse de oameni cari n-au ce pierde ar fi în stare de-a pune orişicând existenţa statului, întreaga istorie şi onoarea lui în joc, numai pentru a-şi ridica în sus clovnii lor ridicoli, semizeii lor efemeri, pe acea plebe intelectuală pentru care orice merit şi orice capacitate este o insultă. Între aceste elemente turburi şi invidioase pe de o parte şi între elementele culte, avute şi istorice ale Franţei este astăzi o luptă hotărâtoare, de la rezultatul căreia va atârna atît civilizaţia şi dezvoltarea pacinică cât şi prestigiul militar al Franţei.
Mareşalul Mac-Mahon nu este vreo mare inteligenţă politică, dar în politică plăteşte adesea caracterul drept şi inima într-adevăr binevoitoare mai mult decât o inteligenţă cât de naltă în serviciul unui caracter corupt. Apoi el cunoaşte pe deplin câtă răspundere are faţă cu întreaga istorie a ţarii sale şi ştie că e chemat a fi reazimul elementelor de consistenţă în contra elementelor de disoluţiune, cari par astăzi a întrece prin număr părţile sănătoase ale organismului social.
Dar pe de altă parte nu e tăgăduit că mareşalul dă pas cu pas înapoi Cabinetul Broglie, strict conservator, au făcut loc unui minister de afaceri, care nu are altă misiune decât de a conduce mai departe serviciile publice, lucrul cum s-ar zice curat mecanic al statului.
Acest guvern neutru se credea că va împăca pentru câtăva vreme insolenta majoritate a Camerei, care, ştiind bine că atât Senatul cât şi capul statului e în contra ei, voieşte să impuie totuşi voinţa maselor inculte, din cari au ieşit, voinţei luminate a claselor superioare.
Senatul a decis a asculta, înainte de a alege un nou senator, programa cabinetului Rochebouet. Ministrul prezident, generalul Rochebouet, a făcut deci în Senat următoarea declaraţie:
În urma dezbaterilor ultime din amândouă Camerile, mareşalul-prezident a încredinţat ministeriul unor oameni al căror program este de a rămânea afară de cercul luptelor politice. Noi vom păzi cu credinţă legile ţării şi-i vom da mareşalului- prezident ajutorul ce-l cere de la noi. După un lung period de agitaţie, Franţa are nevoie de pace, în această parte a anului e absolut de nevoie de a se uşura comunicaţia comercială şi de a pregăti esposiţia anului 1878. Ne vom da toată silinţa de a face ca gestiunea, afacerilor să fie cât se poale de bună, ceea [ce] pentru noi e datoria cea mai imperativă şi mijlocul cel mai sigur pentru a readuce concordia între puterile publice. Vom respecta constituţia republicană care ne dirige şi-i vom câştiga respect. Constituţia va trece intactă din mânile noastre în ale următorilor noştri în momentul în care prezidentul va crede că a sosit momentul de a încredinţa puterea unui ministeriu ieşit din Parlament. Până atunci ne vom sili de a mănţine ordinea şi pacea. Prezidentul cere de la d-voastră ca să ne ajutaţi în opera liniştirii şi se întemeiază pe patriotismul d-v.
În Senat această declaraţie au fost urmată de aplauze.
Ministerul s-au prezentat şi Camerei, dând aicea aceeaşi declaraţie. Aicea însă Marcère au anunţat de îndată o interpelaţie în privirea formării cabinetului. Ministrul Welche declară că stă la dispoziţia Camerei, dar ar dori ca interpelaţia să fie mai precisă, iar dezbaterea să aibă loc abia mai târziu. Camera au respins propunerea ministrului ş-au hotărât dezbaterea imediată, după care d. Marcère şi-au dezvoltat interpelaţia. Deci s-au încins o discuţie vie, în care Marcère, Floquet şi Germain au vorbit contra, Welche şi Baragnon pentru guvern, după care apoi s-au primit următoarea ordine de zi, propusă de Ferry:
Considerând că ministeriul de la 23 noiemvrie, prin compunerea şi originea sa, e o negaţiune a dreptului parlamentar al poporului şi poate numai îngreuia situaţiunea, Camera declară că nu poate intra în relaţii cu el şi trece la ordinea zilei.
Pentru au votat 323 de deputaţi, contra 208. Marcère îşi dezvoltă interpelaţia sa astfel.
Până acum Camera a fost în faţa unui ministeriu în care n-avea încredere. Acest ministeriu s-au retras în uram unui vot al Senatului, dar din Senat nimeni n-au voit să-i ia moştenirea. Miniştrii sunt oameni „plini de merite”, însă, ca miniştri, oricine are dreptul să-i întrebe ce caută în Parlamentul republicei. Politica mareşalului atârnă în aer. Ce reprezentează ministeriul dacă nu guvernul personal? Ministeriul ia asupră-şi responsabilitatea celui din urmă cabinet de rezistenţă.
Franţa lucrează de şapte ani contra acestei rezistenţe, care la 26 fevruarie părea învinsă, dar au reînceput la 16 mai. Au început de mult ziua în care ar fi trebuit să se constituie un ministeriu parlamentar, căci ţara vrea pace. Este aceasta cu putinţă în starea actuală de necontinuitate? Singurul mijloc e întoarcerea la starea de drept. Toate interesele sunt ameninţate. Ţara vrea o soluţiune, guvernul nu dă nici una.
Majoritatea nu voieşte să sacrifice nimic din drepturile poporului; şi de ar şi voi, ştie ca cine stă dindărătul miniştrilor, cari singuri n-o ştiu? Ţara aşteaptă cu răbdare. Ministeriul, ce posede încrederea mareşalului, ar face bine să-i spuie adevărul, căci ar putea să înconjure o nenorocire, pe care au voi s-o numesc.
Welche răspunse:
Nu voi să apăr cabinetul trecut; dar avem un drept să fim aicea conform constituţiei. Şi aiurea au fost ministerii estraparlamentare; ne numim prieteni ai datoriei şi ai patriei.
După Welche a vorbit Ploquet:
14 octomvrie, zise el, au fost îndreptat contra guvernului personal; d-voastră îl reînnoiţi. Sunteţi viitorul conflict, precum cabinetul retras e conflictul trecut. Îndărătul incapacităţii d-voastră revăd pe vechii oameni ai conflictului. Voiţi ca Camera să-şi dea din mână singura armă pe care o are, să vă voteze bugetul pentru a crea loc pentru conflicte. Voiţi falimentul onorii Franţei angagiate faţă cu străinătatea prin Espoziţia universală. Vă propun altceva, convocaţi un congres şi lăsaţi-l să hotărască o stare definitivă pentru ca să se încheie criza. D-voastră însă nu schimbaţi nimic din criză, căci sunteţi de-a dreptul un cabinet de conflict, cabinetul politicei personale. N-aveţi nici încredere provizorie, nici definitivă, tot aşa de puţin puteţi conta pe sprijinul nostru. Nu ne veţi putea înşela nici pe noi, nici ţara: vouă nu vă vom face plăcerea de a înlătura toate greutăţile, ci noi cerem o soluţiune definitivă. Majoritatea vă zice vouă, noilor miniştri, că sunteţi de o mie de ori vinovaţi, primind conflictul; în această oră şi înaintea tuturor sunteţi osândiţi.
Baragnon:
Aveţi obiceiul de a condamna înainte; propun ordinea de zi simplă pentru a protesta în contra principiilor d-voastră, după cari pot să piară toate afacerile, numai d-voastră s-ajungeţi la putere. Tocmai din cauza aceasta s-au creat Senatul, pentru a nu atârna de o maioritate cum este a d-voastră. Încercaţi numai a întrebuinţa arma d-voastră bugetară şi veţi vedea că nu puteţi dezbrăca pe prezidentul republicei de puterea sa.
Germain:
Sunteţi ministeriul afacerilor lui 16 mai, noi voim afacerile naţiunii. Predecesorii d-voastră au împiedecat toate afacerile, toate reformele, construirea unei a treia reţele de drum de fier şi staţi a susţine că voiţi a favoriza afacerile, fiind de aceeaşi origine personală ca şi cabinetul trecut?
Apoi a urmat votarea cu rezultatul de mai sus.
Oricine poate înţelege unde va ajunge Franţa dacă d-ni ca Floquet ar ajunge s-o guverneze.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X