Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Succesele politicei esterioare a guvernului actual sînt mari.
Lăsînd la o parte cestiunea Dunării, care va veni pe tapet într-un timp mai favorabil avanproiectului şi care s-a temporizat din cauza neîncrederii Apusului în tendenţele monarhiei învecinate, cestiune în care pîn-acum nu poate fi vorba nici de succes, nici de insucces, vom veni puţin la actele acelea ale d-lui baron cari au drept obiectiv buna noastră vecină, Bulgaria.
Am dori să ştim în ce portofoliu prăfuit al Ministerului de Externe s-a ascuns fortul Arab-Tabiei? Marile puteri ne-au recunoscut posesiunea acelui colţ de cetate spre a domina strategic Silistra, spre a zădărnici caracterul deloc întărit al acestui oraş şi spre a-l face să înceteze de-a fi o eventuală piedică a liberei navigaţii pe Dunăre. În timpul din urmă în fine se pretindea că, în urma mediaţiunii binevoitoare a Austro-Ungariei, Arab-Tabia era să ne fie dată pe seamă.
Care-i însă realitatea? Frontiera noastră, ni se zice, c-a fost retrasă mai înăuntru cu şase chilometri, iar fortul e ocupat de trupe bulgare şi armat cu şapte tunuri.
O altă chestie în care d. baron a intervenit pe cale diplomatică e aceea a liberului uz al limbei române în şcoalele numeroaselor sate româneşti din Bulgaria. Locuitorii din Turtucaia – 2 000 de suflete, toţi fără excepţie români – îşi comandaseră un învăţător; căci sub dominaţiunea turcească aveau şcoli româneşti.
Patru luni de zile de-a rîndul învăţătorul a făcut chip şi seamă să poată deschide şcoală în sat, d. ministru de externe a intervenit în favoarea lui, însă toate în zădar. Guvernul bulgar a rămas neînduplecat.
Din aceasta se vede că guvernul, manifestînd înclinaţiuni cînd pentru un grup de puteri, cînd pentru altul, a ajuns a-şi atrage neîncrederea tuturor laolaltă. În treacăt fie zis că am ajuns în poziţia puţin invidiată de-a ne lupta ca Don Quixotte cu morile de vînt şi de-a posede o preţioasă vecinătate care să ne distragă de la orice ţintă politică serioasă.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI