Moltke, ai cărui ochi s-au bucurat de farmecul Bizanţului şi al Asiei Mici, susţine totuşi că n-au văzut niciodată un oraş mai romantic decât Târnova. Kanitz plutea încă ani întregi în amintirile acelui ceas neuitat de privelişte plăcută pe care l-au fost avut la vederea acestui oraş al ţarilor, cuprins de lumina de soare, cu zidurile lui, cu turnuri, moschee, minarete, biserici, cupole, poduri, insule, grădini şi cordele de stânci şi de ape: „Numai o Târnovă este, şi nimic mai mândru nu-mi văzură ochii, încât abia îndrăzneşti să iei caietul de schiţe, pentru a însemna pe hârtie măcar aproximativ minunata icoană”. Formaţia stâncelor şi dâmburilor oraşului, petrecut în curbe fantastice de râul Iantra, e atât de labirintică şi aventuroasă încât nu există punct din care ar fi cu putinţă de a cuprinde unitatea părţilor oraşului, încuibate la răzămătorile deosebitelor terase de var. Amestecul de case se ridică în mod amfiteatral pe povârnişul a trei dealuri înalte. Cele două înălţimi din apus par a fi despărţite de-a treia, dar par numai, căci în realitate sunt împreunate prin o ciudată formaţie a terenului, printr-un pod natural de stâncă, de 60 metri lungime. Cu păreţii lui perpendiculari, acest pod formează singura intrare, uşor de apărat (căci are o lungime numai de câţiva metri), la dealul Cearaveţ, pe care stătea odată reşedinţa, dispărută fără urmă, a ţarilor bulgăreşti ce domneau de la Tisa pân-în regiunile Pontului. Aicea erau domnitorii din dinastiile şişman şi Asan de pe la anul 1000 şi până la anul 1393, în care Celebi, fiul marelui Baiazet, au plantat flamura cu semilună pe culmea rezidenţii. Patriarhul Antimie, numărat între sfinţii naţionali, care ţinea locul în absenţa ţariului, s-au rugat zadarnic pentru cruţarea oraşului. Între zidirile maiestuoase risipite atunci sunt: biserica celor 40 de sfinţi a imp. Asean, biserica în care se încoronau împăraţii Sf. Dimitrie al Asanizilor, palatul împărătesc al lui Ioan Alexandru şi patriarhia, mama bisericei împărăţiei bulgară. De 500 de ani, de când stăpânesc turcii, Târnova remăsese totuşi centrul intelectual şi comercial al Bulgariei. Drept că industria au căzut de un veac, dar cu atât mai viu e comerţul. Bazarul şi magaziile negustorilor bulgari sunt bine asortate cu mărfuri. Până la întemeierea vilaieturilor (1862) Târnova era scaunul guvernamentului Bulgariei dunărene, până ce Mithad Paşa au strămutat scaunul la Rusciuc.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 256