De luni seara încă se anunţase prin placarde mari că a doua zi, marţi, va avea loc o reprezentaţie extraordinară în beneficiul D-lui Alexandrescu. A trebuit numai să fie anunţat pentru ca publicul să se grăbească a găsi pe beneficient, spre a-şi reţine mai de timpuriu locuri.
În adevăr, până în seara reprezentaţiei toate biletele erau date. Piesele ce s-au jucat au fost: 1)”Omul care-şi ucide femeia”, comedie în 2 acte, şi 2)”Crai nou”, operetă într-un act. În piesa Întâi rolul Pupinel a fost jucat de beneficient cu talentul de care totdeauna a dat probe şi pentru care şi-a câştigat deja simpatia publicului în timp de patru ani de când se află aice. D-ra Petrescu în rolul Savini, îndrăznim a zice, a fost originală, drept care a şi căpătat dese aplauze. Rolul Onorina a fost de astă dată bine esecutat de d-ra Dimancea. Mărturisim că ceea ce a plăcut mai mult publicului a fost opereta”Crai nou”. Jocul actorilor a fost foarte plăcut. Vom cita în prima linie pe d. Alexandrescu, pe care în rolul Ispravnicul, ce a fost jucat într-un mod caracteristic, publicul l-a aplaudat cu vio[i]ciune. Nu mai puţin şi rolul Anica orfana, jucat de d-ra Petrescu; cât despre rolul Dochiţa, jucat de d-ra Dimancea, de astă dată constatăm că d-sa, memorându – şi bine rolul, l-a executat destul de bine. Vadă acum însăşi d-sa dacă observarea făcută de noi dumineca trecută relativă la d-sa n-a fost justă. În ce priveşte rolul Leonaş vom zice numai că actorul ce l-a jucat să-şi dea pentru viitor mai multă osteneală în memorarea rolului şi în pronunţarea cuvintelor, căci greşeşte adeseori. În rezumat, reprezentaţia de marţi sara a fost bine primită de publicul ce au asistat, iar la oarele 10 s-a sfârşit în aplauze. – Cu această ocaziune nu găsim de prisos de a atrage serioasa atenţiune a celor în drept spre a lua măsurile cuvenite ca scandaluri ca acela de marţi seara să nu se mai repete. Cerem şi stăruim cu tot dinadinsul ca autoritatea competentă să ia act de scena petrecută în acea seară, pentru a face ca fanfaronadele şi cavalerismul ce unii din d-ni întrebuinţează să înceteze atunci măcar când ei singuri îşi recunosc vina lor, când ei singuri sunt cauza scandalului.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 95