TEATRUL FRANCEZ – de Mihai Eminescu [4 februarie 1882]

În sala Orfeu o trupă mică însă aleasă de artişti franceji dă reprezentaţiuni în fiece seară, oferind astfel publicului bucureştean câteva ore foarte plăcute de distracţiune.

Efectul binefăcător al acestor reprezentaţii consistă în acea scânteie de artă adevărată prin care se disting oaspeţii noştri teatrali. Jocul lor e natural, caracterele cu grijă studiate şi libere de exagerare sau de parodie; nimic fals, nimic greoi nu întunecă unitatea sigură şi deplină cu care se reprezintă scrierile dramatice. Aceste scrieri pot fi uneori neînsemnate din punct de vedere literar; ceea ce le ridică întotdauna şi le face plăcute este modul de interpretare al artistului dramatic.

De multe ori de-a rândul se dă vodevilul La Rousotte, şi putem zice că reprezentaţiile ar servi de model prin unitatea care domină întreaga reprezentaţie (l’ensemble) cât şi prin interpretarea foarte nimerită a rolurilor.

D-nul şi d-na Verneuil, d. Feroumont – artist de mare talent şi multă deprindere -, d-na Pepito, d-nii Perier şi Galin, c-un cuvânt toţi la un loc şi fiecare în parte se ‘ntregesc atât de deplin pentru a reda totalitatea unei piese încât am dori ca artiştii români mai tineri să viziteze aceste reprezentaţiuni, spre a vedea cât respect au francejii pentru piesă şi pentru public, cum nici unul din ei nu caută a ieşi în relief asupra celorlalţi şi a monopoliza oarecum efectul, cum toţi contribuie pentru a produce un singur efect, acela al totalităţii piesei, acel dorit de autor şi de public.

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

1882-1883, 1888-1889

„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XIII
 
image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.