Un număr de comunităţi sârbeşti de la margine, în apropierea Vidinului, a trimis o delegaţiune la Belgradcik, cerând să fie puse sub jurisdicţiunea guvernului împărătesc. Cererea li s-a acordat. În urmarea acestora 1 800 locuitori săteni au trecut graniţa şi au fost primiţi pe teritoriul turcesc, iar aşezarea lor se va face cu cheltuiala guvernului otoman. Din Zaiţar se scrie că acest oraş curat, împodobit şi graţios, a cărei case şi grădini dovedesc avuţie şi o administraţie îngrijitoare şi cuminte, orăşel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucăţite, scrinuri hăcuite şi cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliţă, iată aspectul micului oraş, în care vandalii şi alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât trupele turceşti, cu talentul lor de ruinare şi furia de nimicire.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 82