Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
D. Dumitru Brătianu, întors din străinătate, ne-a trimis o scrisoare, cu rugăciunea de-a o publica, pe care o dăm mai la vale. Prin această scrisoare d. ministru plenipotenţiar, ca răspuns la cele date de noi „sub toată rezerva” despre misiunea d-sale diplomatică la Londra şi Paris, face o dare de seamă amănunţită despre călătoria d-sale şi despre primirea ce a avut pretutindeni.
Avem ceva de zis asupra acestei scrisori.
Mai întîi, d. Dum. Brătianu, dacă ne-a scris numai pentru a rectifica cele spuse de noi în privinţa misiunii d-sale, şi-a dat o osteneală inutilă, deoarece organul ministerial a făcut acea rectificare înaintea d-sale, zicem rectificare pentru că nu afirmaserăm din parte-ne nimic ci împărtăşiserăm cititorilor „sub toată rezerva” nişte informaţiuni aflate de noi şi de unii confraţi ai noştri din opoziţie, şi le dedeserăm „sub toată rezerva” tocmai pentru că le aveam de la un membru al partidului de la putere care ne serveşte cîteodată de reporter.
Apoi, dacă d. Brătianu a voit să profite de pretextul rectificării informaţiilor date de noi spre a-şi scrie însuşi o glorioasă şi fericită Odisee, ne pare că a făcut un pas puţin serios pentru un diplomat, deoarece, pe cît ştim noi, diplomaţii nu prea au obiceiul să-şi publice numaidecît după întoarcerea acasă dintr-o misiune impresiile lor de călătorie, nici darea de seamă asupra dejunurilor, prînzurilor şi cinelor la cari au fost poftiţi, nici costumul ce [au] purtat la cutare paradă. Dar d-lui D. Brătianu, diplomat mai mult alb decît cărunt, îi place să comunice naţiei toate aceste amănunte; ne pare cu atît mai bine deoarece d-sa a ales pentru a-şi realiza fantazia publicitatea ziarului nostru.
Un lucru mai avem de zis asupra scrisorii. D. Dum. Brătianu face mare caz despre primirea bună şi curtenia ce a întîmpinat pretutindeni, de care este încîntat; să ne dea voie a-i spune că această încîntare de care pare a fi cuprins este atît de naivă încît cine n-ar citi iscălitura de sub scrisoare d-lui Dum. Brătianu şi ar omite rîndurile unde pomeneşte despre vechimea cunoştinţelor d-sale diplomatice ar crede-o scrisă de un ageamiu – să ni se ierte această expresie prea populară -iar nu de un vechi diplomat. E ştiut că în obiceiurile diplomatice stau, mai presus de toate, cuviinţa şi curtenia, amestecate totdeuna cu o nuanţă de cordialitate; în genere diplomaţii diferă în felul lor de-a fi de politicianii noştri aşa-numiţi liberali-naţionali şi poate că astfel s-ar explica cum d. Dum. Brătianu îşi socoteşte succesele diplomatice după primirea politicoasă ce i-au făcut cutare sau cutare diplomaţi la uşa cărora d-sa a mers să bată.
Încă o observaţie, tristă în felul ei, pentru ca să sfîrşim. D.D. Brătianu constată că pretutindeni i s-a dat aprobare şi laude pentru armata şi pentru politica românească în împrejurările din urmă; d-sa rezumă chiar, în cîteva şiruri cu locuri comune din literatura politică liberală naţională, spiritul limbajului ce i s-a ţinut în toate părţile. Uită însă că, ţinîndu-ni-se totdeauna acelaşi limbaj, ni s-a luat Basarabia, ni s-a impus de cătră un Congres întrunit pentru a pune la cale cestiunea Peninsulei Balcanice împămîntenirea evreilor şi nu ni s-a recunoscut Independenţa decît cu preţul „strălucitei” afaceri a răscumpărării căilor ferate.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI