Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Românul” nu se sfieşte a da consiliilor judeţene sfatul ca în formarea bugetelor judeţene şi în priveghearea ce le incumbă a o exercita asupra celor comunale onor. corpuri de self-government nominal să ia drept model de gestiune financiară guvernul actual. După pagubă şi bătaie de joc.
Ziarul din Strada Doamnei glorifică decentralizarea, spune că ea se va realiza prin votarea proiectului depus în Cameră de reversibilul şi venerabilul deputat, d. C. A. Rosetti, şi că, în vederea unui viitor atît de trandafiriu, consiliile să ia pildă de la guvernul cinstit al patrioţilor, care n-a făcut nici o nouă datorie, n-a creat nici un nou impozit.
Vai de bietele judeţe care-ar urma modelul ce li se dă de către guvernul central al patrioţilor!
În patru ani şi jumătate ei au urcat cheltuielile statului cu 34%, ceea ce n-o fi făcut nici un consiliu judeţean, pe cînd urcarea analogă a veniturilor e pură imaginaţie. Veniturile reale ale statului, de le-om întoarce oricum om voi, nu se urcă decît la 90 pînă la 95 de milioane. Tot ce se prevede preste aceasta e îmflare şi corespunde unui deficit tot atît de real.
E adevărat că roşii nici contractează împrumuturi, nici pun dări nouă, votate de Cameră. Ei emit bani de hîrtie, fie cu numele de bilete ipotecare, fie cu acela de bilete de bancă; ei cată a urca dările în mod pieziş, fără votul Adunărilor, prin recensimente economicoase şi vexatorii; ei vor să păstreze şi capra popularităţii şi varza sporirii veniturilor. Dar le-o prezicem de pe acum că toate aceste neruşinate espediente, toate împrumuturile ascunse, toate ilegalităţile se vor înfunda curînd, căci trebuie să se înfunde.
În loc de-a cere verde de la Adunări o sporire a dării funciare, ei încunjură corpul legiuitor şi sporesc darea prin recensimente. De ce n-a cerut sporirea cu atîtea ori atîtea procente? Pentru că măsura ar fi fost generală, pentru că s-ar fi impus roşiilor ca şi celorlalţi cetăţeni în mod egal, pe cînd un recensiment cu procederile lui atomistice, cu intrigile şi economiile lui locale, cu esploatarea tuturor animozităţilor de uliţă şi de mahalale face cu putinţă păsuirea patrioţilor, asuprirea celor ce nu votează cu guvernul şi e o puternică armă electorală. Totodată această procedere mai poate servi drept probă că roşii nu creează impozite nouă.
O spunem drept că lipsa pînă şi a unei umbre de sentiment de pudoare, care e comună atît celor mai mulţi dintre oameni precum şi sistemului machiavelic al guvernului, nu ne mai revoltează. Ne-am obicinuit atît de bine cu dînsul, am pătruns atît de bine toată reţeaua aceasta de espediente şi de cugetare perversă încît nu ne mai miră nimic, nu ne mai revoltă nimic. Pe de altă parte sîntem siguri că o luptă în infinit cu adevărul nu e cu putinţă. Caosul adevărat care există în finanţe, deficitul adevărat, criza adevărată, cu toate că recolta noastră e bună, apăsarea adevărată pe care-o exercită un sistem al inepţiei şi al minciunii asupra populaţiilor cată să se înfunde mai curînd ori mai tîrziu.
Poate că deja în fevruarie ori în martie anul viitor starea de lucruri va fi ajuns la un punct în care nici un espedient şi nici un neadevăr nu va mai putea-o acoperi.
Deplîngem de pe acum mîna de oameni pe cari situaţia-i va sili să ia asupră-le trista moştenire a acestei secte de speculanţi ai intereselor publice şi de comedianţi politici.
Dar într-adevăr nu avem ce face nici ţării, nici moştenitorilor puterii. Generaţii întregi vor avea să se lupte cu veninul pe care această sectă de oameni au introdus-o în sîngele societăţii noastre, ei cari au falsificat ideea muncii, a meritului, a înaintării, ei care au falsificat totul în ţările acestea, dărîmînd zi cu zi toate pietrele edificiului istoric şi social al României. Singura noastră mîngăiere ar fi ca să-i vedem luîndu-şi pedeapsa de la dreptatea lumească încă, căci oameni ca ei, cari nu cred în nimic pentru că n-au conştiinţă, nu se tem de pedeapsa cerului.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI