Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
N-ar trebui să ne prinză mirarea dacă patrioţii ar pretinde într-o bună dimineaţă că ei au inventat universul. Despre România îndeosebi nu mai e nici o îndoială; ea nu există decît de atunci de cînd patriotul Serurie şi-a scris poeziile greceşti, patriotul Pătărlăgeanu Orele de repaos şi chintesenţa de patriot C. A. Rosetti Ceasurile de mulţumire.
Impresia acestei atotputernicii ne-a făcut-o articolul din n-rul de vineri, 21 noiemvrie, al „Românului”, în care ni se spune ce mari, ce colosale progrese am făcut în administraţia finanţelor. (Vezi adaosul de 34% a bugetului cheltuielilor, tainica gestiune a celor opt milioane ruseşti ş.a.m.d.) Dar „ceea ce nici cei mai mari vrăjmaşi ai partidei de la putere nu mai pot să nege” este organizarea şi dezvoltarea armatei sub roşii.
Chestia asta s-o lăsăm încurcată pînă mai una alta. Încă n-a sosit vremea de-a pune în evidenţă talentul vestit de organizare al geografului ţărilor ce le-am căuta în zadar pe hartă.
Lauda ce şi-o face partidul prin organul său nu putea însă să fie lipsită de comparaţii şi de bănuieli la adresa guvernului conservator şi de aceste din urmă vom vorbi deocamdată.
Iată ce zice ingeniosul nostru adversar:
La 1868 s-a votat legea de armare; tot atunci s-a început şi noua organizare; . . . tot atunci se începu şi aprovizionarea cu arme perfecţionate.
Îndată ce căzu guvernul liberal de la putere totul fu oprit în loc. Guvernul conservator desfiinţă un regiment de cavalerie, desfiinţă un batalion de geniu, desfiinţă garda naţională.
Această acuzare e nemaipomenită.
Guvernul conservator a desfiinţat un regiment de cavalerie.
Dar, onorabililor, unde era acel regiment… desfiinţat? În lună? De atunci sînt unsprezece ani şi mulţi contimporani trăiesc. Şi-aduce cineva aminte să fi văzut vînători călări, rogu-vă? E prea adevărat că d. Brătianu, pe atunci ministru de război din păcatele noastre, a numit coloneli, maiori, căpitani, locotenenţi etc., dar la asta s-a redus totul. Ba d. Brătianu a dat şi ordine de dislocare, trimiţînd un escadron la Giurgiu şi altul la Buzău din acest regiment de pură fantezie, care nu avea în rîndurile lui nici un om şi nici un cal. Dar nu la Giurgiu şi la Buzău ar fi trebuit să-i trimită.. ci în satele lui Potemkin, de-o evidenţă tot atît de reală ca şi regimentele d- sale, sau în unele localităţi descrise de geograful d. Slăniceanu în continentul Utopia.
Nu vă e ruşine să susţineţi că guvernul conservator a desfiinţat ceea ce n-a existat de cînd lumea? Punem premiu pe acel ce ne va aduce un oscior sfînt dintr-un cal care-a făcut parte din acel regiment sau o viţă de păr a unui soldat din escadronul trimis la Giurgiu ori la Buzău. Am voi şi noi s-avem un suvenir de la acel interesant şi rar regiment care avea calitatea de-a rămîne nevăzut. Ce ravaje ar fi trebuit să facă o asemenea trupă magică în timpul războiului cu turcii? Ar fi intrat nevăzută în Plevna şi l-ar fi ridicat pe Osman Paşa cu nepusă-n masă.
Cum stau finanţele bine sub domnia patrioţilor, cum promit a se identifica cu natura vestitului regiment de vînători călări, teamă ne e ca nu cumva să rămînem într-o zi chiar numai cu regimente de soiul vestitelor şi glorioaselor escadroane dislocate, ale căror istorie deocamdată ar trebui s-o scrie odată d. Hîşdeu, d-sa care-a descoperit pîn-acum atît de multe.
Dar conservatorii au desfiinţat şi un batalion de geniu. Roşii înfiinţaseră două şi conservatorii le-au redus la unul. Ia să spunem mai bine lucrul verde. Sub guvernul conservator s-a înfiinţat un batalion de geniu, armă care nu exista în oştirea noastră. Existau două batalioane de linie ca orice linie, cari, fără vina lor, uzurpaseră numirea de batalioane de geniu. Ele n- aveau instrumente, n-aveau un metru de fir electric, n-aveau nimic din elementele ce constituie această armă. Reformate cu totul şi înzestrate cu cele trebuincioase, reduse la unul singur, acest unul a făcut strălucite servicii în războiul din urmă, pe cari nu le-ar fi făcut nicicînd dacă continua a uzurpa numai numele, fără a avea fiinţa unei asemenea trupe.
Dar exista în vremea fericitei domnii a roşilor poligonul pentru artilerie şi geniu, dar făcutu-s-au vro concentrare sub dumnealor? Au încercat în adevăr a concentra grăniceri, dar aceştia, în naivitatea lor, erau să-l lege pe generalul patriot însărcinat să-i concentreze şi să-l trimeaţă legat cot la cot ca peşcheş paşei de la Nicopole.
Dar liberalii au început aprovizionarea cu arme perfecţionate, zice „Românul”.
Acele arme perfecţionate sînt o invenţie ingenioasă a onorabilei redacţii a ziarului roşu. Au stricat cîteva mii de puşti cu nişte lăcătuşi de la Viena, încît se descărcau pe dindărăt şi scoteau ochii oamenilor cari ar fi încercat să uzeze de acea ingenioasă invenţie.
Într-adevăr foarte perfecţionate erau armele acelea, dar din punct de vedere curat umanitar. dacă toate armele ar avea tot puşti atît de perfecţionate n-ar mai fi război sau s-ar preface într-un general exerciţiu de sinucidere.
Dar mai iată o acuzare a „Românului”.
Cînd în ajunul rezbelului se simţi trebuinţa de-a apela la acea putere armată se constată că-i lipseau de toate.
La această acuzare cinică răspundem cu acel referat al d-lui Slăniceanu asupra situaţiunii îmbrăcăminţii şi echipamentului, scris la 1 iunie 1876 şi purtînd no. 4 440.
Care-i acuzarea ce-o aduce aci d. Slăniceanu guvernului conservator şi generalului Florescu îndeosebi? Iat-o:
Acest material (de îmbrăcăminte şi echipament) potrivit duratei de serviciu şi efectivelor actuale bugetare ajunge pentru douăzeci şi patru de ani.
Şi cu toate acestea lipseau de toate. Se înţelege că lipseau dacă, în ajunul unui război, le-aţi scos în vînzare pentru a trimite în urmă soldaţii goi în campanie.
Cînd dar aţi spus neadevărul? Acum cînd ziceţi că lipseau de toate sau atunci cînd ziceaţi că acest material ajungea pe 24 de ani?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI