Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Calamitatea rublelor, departe de-a înceta, ia dimensiuni din ce în ce mai mari. Comunicatul publicat la 29 ale lunei trecute, prin care se stabilea măsura ca rublele să fie primite şi preschimbate la toate casele statului, n-a avut nici un rezultat şi n-a liniştit publicul. Nici nu era de natură de a-l linişti. Deşi comunicatul zice că toate rublele se vor primi spre schimbare,
d. ministru de finanţe a declarat deja la 1 decemvrie în Adunarea Deputaţilor că, faţă cu mulţimea de ruble cari circulează, ministeriul nu dispune decît de mica cantitate de 5 milioane de franci în piese noi de cîte 5 fr. Mai considerînd că nici biletele Băncii Naţionale nu sînt confecţionate, că ea se serveşte deocamdată c-un fel de plastografii, cu exemplarele neemise ale biletelor ipotecare pe cari le-a supus unui tratament de retipărire, barbar în felul său, avem tabloul complet al publicului faţă cu făgăduinţa statului de-a-i cumpăra toate rublele pe preţ de 3,50.
Iată dar o făgăduinţă făcută nu numai cu intenţia de-a n-o ţinea, dar ştiindu-se bine imposibilitatea de-a-i da urmare. Căci, presupunînd chiar cea mai mare bunăvoinţă din partea statului de-a primi rublele în schimb pe monetă naţională, el n-o poate face aceasta pentru că nu are monetă naţională, ba nu are nici bilete de bancă.
Astfel dar guvernul a prefăcut rubla într-o marfă pe care nimeni n-o caută, toţi o oferă. Oferta fiind prea mare, de vreme ce moneta în circulaţiune e aproape esclusiv rubla, se-nţelege că marfa oferită cată să se ieftenească numaidecît, şi nu e de mirare daca, cu tot preţul oficial de 3,50, rubla nu e primită de schimbători decît pe 3,30 sau cel mult pe 3,35.
Dar să venim la marele inconvenient, la acela al scabroaselor afaceri.
Statul nu e-n stare a primi toate rublele; pe cîte le primeşte însă le cumpără cu 3,50. De la cine le cumpără, de la cine le-a cumpărat mai cu seamă în nefastele zile de la 27-30 noiemvrie? Neapărat că nu de la piaţă, ci de la privilegiaţii partidului.
Publicul, nedeprins încă cu asemenea afaceri făcute în mare, se mai face jertfa unei pierderi substanţiale oarecum. Se ştie că avem moneta noastră divizionară în sumă de 26 milioane. Toată moneta aceasta o retrăsese Banca din circulaţie cînd şi-a deschis subscripţiunea. Această monetă divizionară care, în privinţa valorii intrinsece, e inferioară rublei, s-a ivit acum din lăzile Băncii, iar publicul primeşte bucuros o monetă inferioară, a cărei valoare fictivă e mănţinută numai prin puţinătatea şi căutarea ei momentană, în schimb pe o monetă c-o valoare intrinsecă mai mare.
Calamitatea rublelor s-a prefăcut la urmă într-un rău şi mai mare, care apasă în mod insuportabil populaţia Bucureştilor. Brutarii, pentru a-şi compensa pierderile ce le cauzează demonetizarea, a urcat preţul pîinii de la 40 la 70 bani. Somaţi de primărie nu de a scădea preţul, dar de a da pînea dreaptă la cîntar, ei s-au declarat de două zile în grevă De două zile bucureştenii nu pot cumpăra pînea decît pe preţuri fabuloase.
Iată rezultatele dezastroase ale acestei demonetizări neauzite, într-un moment în care statul, bogat în făgăduinţe deşerte, scoate o monetă din circulaţie făr-a avea cu ce s-o înlocuiască.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI