Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Sentinţa Tribunalului Suprem de Comerţ din Lipsca, care declară deciziunile Adunării generale extraordinare de la 3 martie 1880 nule şi de nul efect (rechtsungulting und unverbindlich ) şi care obligă pe reprezentaţiune executivă (Vorstand ) a Societăţii Acţionarilor Căilor Ferate Române de-a se abţine de la executarea acelor deciziuni şi a reveni asupra unei executări deja făcute, precum şi a face să se şteargă inscripţiunile efectuate în registrul Tribunalului de comerţ, această sentinţă nu înseamnă nimic alt decât anularea răscumpărării. Va să zică Societatea Acţionarilor exista înainte; guvernul, prin faptul că posedă acţii, nu este el însuşi decât acţionarul unei societăţi germane. Abia acum se explică de ce sediul nu s-a mutat şi nu se va muta la Bucureşti; abia acum se vede clar că panglica cestiunii Stroussberg va rămânea nouăzeci de ani un pretext de esploatare faţă cu statul român, pretext pentru menţinerea căruia tagmele de patrioţi [î ]şi vor da pururea mâna cu străinii.
Cestiunea Stroussberg reînviată în toată vigoarea ei, ilustrul d. Brătianu se poate bucura văzând cum un singur act al său ilegal, încheiarea convenţiei primitive şi punerea în executare fără votul Senatului, cum acel act neconstituţional, contra căruia n-am avut, în întreg mecanismul statului nostru, nici o garanţie şi nici un apărător, ne urmăreşte pas cu pas, renăscând cu puteri urieşeşti.
Telegramele confecţionate ad-hoc pe care le publică „românul” după foi şi pentru interese de bursă nu schimbă nimic din gravitatea sentenţei Curţii din Lipsca.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII