Mulţi zarafi din oraşul nostru (şi zarafi sunt în fapt şi acei cari uzurpează numele de bancheri) abuzează în mod neiertat atât de simplicitatea soldaţilor din rânduri ruseşti, cât şi de nevoile momentane ale ofiţerilor lor. Astfel ni se relatează nemaipomenitul fapt cumcă zarafii (care-s toţi evrei) schimbă soldaţilor armiei ruseşti napoleonul cu 19 franci, luând un franc pentru schimbarea piesei de 20 franci. Şi asta se numeşte libertatea comerţului, pe când ar trebui să se numească tâlhărie curată, ce ar trebui oprită prin măsuri de ordine publică. Căci, oricât de mare ar fi trebuinţa de argint în piaţă, acesta nu poate dispare din comerţ decât în mod artificial. Moneta de argint e legată de pământul ale cărui insignii le poartă şi, chiar trecând peste graniţă, ea e silită a se întoarce înapoi aproape cu aceiaşi necesitate cu care se-ntoarce banul de aramă. Căci, dacă ostaşul schimbă un napoleon, nu l-a schimbat desigur pentru a duce moneta română peste hotar, ci pentru a o cheltui pe loc. A abuza în acest mod de trebuinţele oamenilor şi a le lua 5% pentru schimbarea aurului în argint trebuia să rămâie o activitate specială a lipitorilor din ţara noastră.
Noi credem că casieriile şi percepţiile cari în cea mai mare parte primesc argint ar putea să intervie în această privire şi să schimbe aurul al pari. Acesta n-ar fi un lucru nedemn sau neiertat pentru un serviciu al statului, de vreme ce întâmpină o nevoie reală, şi administraţia tuturor ramurilor e chemată a întâmpina asemenea nevoi, numai dacă poate. Apoi însuşi statul nostru ar fi folosit, de vreme ce el face toate plăţile în străinătate, adecă amortizările datoriilor publice şi plăţile pentru înarmări, numai în aur. Să nu uităm apoi cumcă aurul are mult mai multă valoare intrinsecă decât argintul, căci 10 franci argint nu au întocmai valoarea unei piese de aur de 10 fr.
Noi denunţăm faptul astfel cum ni se relatează şi aşteptăm de la autorităţi corectura lui.
Cât despre rublele de hârtie, cari sunt în mânile soldaţilor din rânduri, nici nu mai pomenim. Ele se zvârl în contra unui numerariu de nimica şi nici putem face vro observaţie în această privinţă, căci biletele de bancă chiar în Rusia au un preţ scăzut. Poate că şi-n această privire s-ar putea stabili o normă oarecare, căci e păcat de Dumnezeu ca bieţii oameni să vadă lefurile lor devenind cu totul nominale prin speculele meschine ale evreilor din oraşul nostru. Purtarea bună şi corectă a armiei imperiale trebuie răsplătită din parte-ne de nu prin simpatii ostentative, dar cel puţin prin ecuitate şi prin înlăturarea aspră a precupeţiilor exagerate la care soldaţii ei sunt espuşi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 228