Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Am dat în numărul de ieri relaţia pe care a primit-o ,,Gazeta generală de Augsburg” despre cestiunea dunăreană. După acea relaţie, una dintre consideraţiile de politică exterioară care fac ca ministerul Brătianu să fie foarte cumpătat şi cu luare- aminte este că Austro-Ungaria şi Germania ar voi să tragă foloase din poziţia în care România se află faţă cu Rusia, dar nu se arată înclinate dea da României pentru concesiunile ei un echivalent oarecare, afară, de nişte asigurări superficiale, pe cînd Franţa, Italia şi Anglia, deşi se feresc în espunerile oficiale de a se înduşmăni cu Austro-Ungaria şi Germania pentru cestiunea dunăreană, au dat a înţelege pe sub mînă, însă clar, cabinetului din Bucureşti că, dacă România ar ceda Austriei stăpînirea Dunării, nu şi-ar îndeplini misiunea de stat neutral la gurile Dunării şi că puterile apusene, în oarecari împrejurări, ar vedea mai bucuroase gurile Dunării în mînile ruşilor decît în mînile unei Românii slabe şi cu totul dependente de Austria şi Germania.
Ca o completare a acestor şiruri, în cari se subliniază cumpătarea şi precauţiunea ministerului Brătianu, găsim nişte informaţii destul de interesante în „Neue freie Presse”. După cele ce află foaia vieneză, cestiunea Dunării poate fi de acuma considerată ca rezolvată în sensul Austro-Ungariei. Art. 4 al anteproiectului atribuie delegatului austriac prezidenţa Comisiei Dunărene şi dă, în caz de paritate de voturi, preponderanţă votului prezidentului. România ridicase oarecari obiecţiuni contra acestui articol. „Neue freie Presse” află că Austro-Ungaria şi România s-ar fi aflînd astăzi în negoţieri pentru a găsi un mijloc de a ridica prin vreo concesiune orice greutăţi din partea Principatului. În acelaşi timp, „L’Indépendance roumaine” află că negoţierile ce se urmează la Viena în privinţa Dunării merg încet. Austria, zice ziarul francez, ca preţ al concesiunilor ce consimte dînsa să le facă în această cestiune, cere ca România să adereze pe faţă la alianţa austro-germană. Se pare că la Berlin se promite în schimb prinţului Carol regalitatea şi un concurs puternic pentru organizarea militară a ţării.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI