Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Am vorbit aşa de des despre uşurinţa cu care la noi în ţară se discută şi se cotează legile încît mai nu mai aflăm o parafrazare fericită spre a esprima din nou acest primejdios neajuns. Legi se votează şi se dezvotează înainte de-a se fi aplicat şi de-a se fi dovedit de sînt bune sau nu. Altele iar se votează fără de nici o trebuinţă concretă, numai pentru a satisface legiferomania, pe cînd măsuri folositoare, cari ar reclama o estremă urgenţă şi ar fi de un folos general, stau cu anii în portofoliile miniştrilor şi nu află timp de-a ieşi la lumina zilei. Nu mai vorbim de lipsa de sistem şi de uşurinţa discuţiei. Nu sîntem, desigur, amicii acelei şcoale pedantice care deapănă toate legile din ghemul unui singur principiu general şi care zice „fiat justitia, pereat mundus”, însă un sistem oarecare, bazat pe natura lucrurilor şi pe starea lor actuală, ar trebui să formeze directiva elaborării legilor.
Pretinsa discuţie din Parlamentul nostru e însă ceva neauzit. Proiecte de lege netipărite, nestudiate se pun în dezbaterea unor Adunări cari, prin chiar atitudinea lor, dovedesc o deplină lipsă de interes pentru tot ce se propune. Numai în momentul în care vreun interes al partidului e atins Adunarea se electrizează şi devine furtunoasă; îndealtmintrelea miniştrii cată să facă pe paznicii de uşă şi să ţină pe deputaţi, prin rugăciuni, la locurile lor, pentru ca Adunarea să nu se descompleteze, indiferent fiindu-le dacă cei opriţi sînt din opoziţie sau guvernamentali, numai numărul necesar să fie faţă, pentru ca maşina legiuitoare să poată îmbla. Îndealtmintrelea deputaţii nu vin decît pentru a răspunde la apelul nominal, ca să poată lua diurna.
Poate oricine înţelege ce interesante ajung discuţiile unei Adunări din care toţi caută a scăpa cît se poate mai curînd şi care nu se ţine la un loc decît prin atracţiunea diurnei şi a intereselor de partid.
În alte ţări se cîntăresc termenii legii, la noi nici dispoziţiile ei. Articol după articol se votează cu aceeaşi repejune cu care trec pe dinaintea ochilor stîlpii telegrafului cînd călătoreşti în vagon. Ceea ce caracterizează generaţiunea actuală şi o distinge, în defavorul ei, de altele e lipsa de iubire de muncă şi de conştiinţă a datoriei; nici iubesc lucrul pe care-l fac, nici se simt datori a-l face.
Între multele dovezi de uşurinţă întru votarea legilor cităm de astă dată cazul cu legea împrumutului de 25 milioane pentru conversiunea obligaţiunilor rurale.
Nu mai vorbim despre sumă. Ea e cu mult mai mare decît ceea ce-i trebuie într-adevăr guvernului pentru a face faţă trebuinţelor Casei de lichidare. Dar, cînd în Senat s-a propus ca emisiunea titlurilor să se fixeze la 84 la sută, d. general Manu a luat cuvîntul pentru a arăta inconvenientele unei asemenea fixări de mai nainte a emisiunii, vătămătoare cursului celorlalte valori ale statului, cari se negociază astăzi deja pe pieţele străine cu preţuri mult mai avantajoase. Astfel titlurile, neemise încă, ale drumurilor de fier ajung pînă la 95. Cu toate acestea emisiunea fixă de 84 la sută s-a votat şi e un noroc că nu s-a promulgat încă.
În şedinţa Senatului de la 8 aprilie d. Stătescu revine, în numele şi din iniţiativa mai multor senatori, asupra legii votate şi trecute prin toată filiera şi, în vederea neajunsului pe care d. general Manu îl relevase din capul locului, propune ca emisiunea să se fixeze la minimum de 75, iar dobînda titlurilor să se reducă la 5%, bineînţelegîndu-se că legea votată fiind deja, titlurile neemise încă se negociau în piaţă, în aşteptarea promulgării legii şi a emisiunii, cu 87.
Dar precum votarea a fost din capul locului pripită tot astfel şi propunerea d-lui Stătescu. Deşi ea nu era alta decît împlinirea repede a prevederilor d-lui general Manu, era pripită însă ca procedură, căci cestiunile financiare urmează a se trata mai întîi de Cameră şi apoi de Senat, iar pe de altă parte legi pornite din iniţiativa Senatului sînt supuse unei proceduri escepţionale, ca cele trei lecturi din zece în zece zile ş.a.m.d.
Astfel se emite un împrumut identic cu cel ce se face la Berlin pentru drumurile de fier şi cu toate acestea i se fixează o cotă de emisiune mai mică decît a acestui din urmă şi după aceasta vin propuneri de modificare. Asta seamănă foarte mult a manoperă de joc de bursă, ba ar face a se bănui că jucătorii se servesc de domnii membri ai majorităţii Senatului pentru a produce urcarea sau scăderea titlurilor.
O altă lege, tot în starea celei [de] mai sus, votată de Cameră, modificată în Senat şi retrecută prin Cameră, e cea privitoare la cesiunea unui loc de construcţie către Societatea Creditului Funciar Urban. Legea este rea şi pripită, după chiar declaraţia naivă a d-lui Brătianu, şi promulgarea ei rămîne in suspenso.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI