Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Acum cîteva zile veni la Viena un muntenegrean de tot tînăr, călătorind spre Kiew, unde va intra în Academia militară. Pe stradele Vienei lumea curioasă urmărea cu ochii pe acest fiu al munţilor negri în costumul său cel pitoresc şi cu brîul spicuit de pistoale strălucite. În Viena însă poliţia nu vede bucuros nici pe un muntenegrean purtînd arme pe stradă. De aceea un impiegat îl făcu să înţeleagă că trebuie să se despartă de arsenalul său. Junele erou se miră mult de această cerere, căci muntenegreanul în legislaţiunea sa nu pomeneşte de patente de arme. Se duseră la un funcţionar superior. Aci muntenegreanul se purtă cu multă modestie, numai că, din întîmplare, trase de la brîu un revolver cu o mişcare proprie acestui soi de oameni, încît autoritatea vieneză sări trei paşi îndărăt. Muntenegreanul însă, zîmbind, îl linişti, într-un limbagiu înflorit, zicînd: „Fii liniştit domnul meu: ceea ce pentru tine este condeiul, pentru mine este revolverul. Ştiu ce se cuvine!” Primind permisiunea de a-şi purta şi de aci înainte pistoalele mult dorite, tînărul ieşi. Afară rugă pe interpret să-i arate unde este scupştina Vienei, unde dorea să vadă pe d-rul Rieger (deputat boem). Dar acolo nu voiră să-l lase a intra în Parlament cu armele. O mare luptă se aprinse în inima viteazului june între dorul de a vedea pe vestitul boem şi între durerea de a se separa de arme pentru cîteva momente. În fine învinse dorul şi cetăţeanul din Cetinie intră fără pistoale în galeria Camerei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI