În vremea din urmă jurnalistica bucureşteană începuse a comite articole cari de cari mai insipide asupra instrucţiei publice, încât un om care pricepe întrucâtva cestiunile scolastice trebuia să admire uşurinţa cu care oamenii la noi discută lucruri despre cari nu pricep nimic. C-o adevărată părere de bine am văzut însă pronunţându – se, spre marea noastră mirare tocmai în Bucureşti, o mişcare pedagogică sănătoasă, inaugurată de un grup de învăţători cari se vede s-au convins că prin beţie de cuvinte şi fraze jurnalistice nu se face educaţia unui popor. Asociaţia pedagogică intră în al doilea an al esistenţei sale. Dorindu – i bun succes pentru sesiunea a. 1876/7, comunicăm cititorilor noştri unele pasage din darea de samă a d-lui Aug. Laurian asupra tendenţei şi lucrărilor de pân’ acum a societăţii.
În mijlocul patimelor politice şi agitărilor sterpe ale luptei zilnice câţiva învăţători, convinşi că binele de mâne al ţărei atârnă mai mult de starea de azi a şcoalei decât de polemicele înveninate ale partidelor extreme, s-au strâns în anul trecut împrejurul acestei idei şi din dezbaterile lor a ieşit acest grup, a cărui ţintă a fost şi este îmbunătăţirea şcoalei primare.
Asociaţia pedagogică, fără multă paradă şi într-un cerc restrâns, au străbătut sesiunea anului trecut, dezbătând o mare parte din tezele şi cestiunele pedagogice ale programei acelei sesiuni. Punctul fundamental asupra cărui pare pe deplin fixată asociaţia pedagogică este primirea metodului intuitiv, metodul care ţine samă de dezvoltarea firească a puterilor mintali ale copilului, ca singurul în stare de a făptui cu folos cultura primară.
Asociaţiunea pedagogică, după stabilirea acestui principiu, a intrat în hotărârea mijloacelor de aplicare a metodului în deosebitele studii ce constituiesc programa primarie.
- Manliu, cu acel spirit deosebit de observator al copiilor, a arătat cum ar trebui să înceapă învăţământul primar în genere. Dl. Michăilescu şi alţii au secundat pe D. Manliu în fixarea mijloacelor prin care s-ar putea face educaţiunea simţurilor copilului şi prin urmare întărirea puterei lui de observaţie.
În dezbaterea metodului de propunere a abecedarului, după ce s-a combătut obicinuita greşală ce trăia până mai în anul trecut în şcoalele noastre, s-au propus mai multe sisteme deosebite, între cari caută să reamintim sistema sonetară prin descompunerea vorbelor şi cu ajutorul gesturilor, experimentată de d. Bălteanu, şi sistema scriptolegă ce domneşte în abecedarul d. B. Constantinescu şi acela al învăţătorilor din Iaşi, pe care d. Beiu o prezenta aşa încât aduse în cei mai mulţi din noi convingerea despre escenlenţa acestui metod.
Cu ocaziunea cestiunei geografice asociaţiunea asistă la nişte dezbateri îndelungate, în care metodul intuitiv fu prezentat sub două feţe deosebite. Unii cerură împărţirea şi propunerea geografiei începând de la apropiatul în spaţiu la depărtat, cu alte cuvinte de la locul în care se află şcoala, descriind cercuri din ce în ce mai mari până la îmbrăţişarea globului întreg; alţii, întemeindu-se pe principiul de la simplu la compus, susţinură sistema plecărei de la ţara fie cea mai depărtată, dar care prezintă o figură mai simplă, nişte accidenţi teritoriali puţini, instituţiuni şi obiceiuri mai primitive, şi terminărei cu ţara în care aceste condiţiuni se prezintă într-un mod foarte complect.
Deosebite metoade intuitive se susţinură şi relativ la istorie. Aici îşi avu apărătorii săi şi metodul cronologico – progresiv şi metodul grupărilor şi metodul biografic şi metodul, am putea zice, tabelariu. Cu dezbaterile pro şi contra acestor metode câte aspecte cu totul nouă luă cestiunea şi câte observări foarte interesante prezentară colegii Demetrescu, Scurtescu, Michăilescu, Bălteanu, Dobrescu şi Manliu.
Sesiunea anului trecut se termină cu începutul dezbaterei gramaticale. D. Manliu, cunoscut în toată ţara prin cursurile sale de etimologie şi sintaxă românească, arătă în şedinţa finală modul în care ar trebui să fie introduşi începătorii în studiul limbei materne şi cum ar trebui legate şi prezentate copiilor lecţiunile de gramatică.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 106
Mihai-Eminescu.Ro