Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Astăzi intră în Bucureşti trupele cari au luat parte la manevrele taberei ridicate între Crivina şi mănăstirea Ţigăneşti. Manevrele a ţinut două luni de zile. Din ele s-a putut constata progresele însemnate ale oştirii noastre. Artileria a reîmprospătat buna reputaţie de care se bucură din războiul trecut încă; cavaleria, îndeosebi cea teritorială, călăraşii, s-a purtat admirabil; infanteria, deşi încărcată cu echipamentul reglementar de campanie, a executat miercuri aproape toate mişcările ei în pas gimnastic, fără ca să se ivească decît prea puţine cazuri de istovire de puteri.
Manevrele de miercuri la cari a asistat M.S.R[egele] s-a făcut după o anume idee şi cu anume supoziţie. Supoziţia era că inamicul, după ce a ieşit din trecătorile Carpaţilor şi a trecut Prahova prin unele din numeroasele ei vaduri, voieşte să forţeze trecerea Ialomiţei. Trupe venite din Bucureşti au să-i oprească trecerea, cu supoziţia că apărătorul trecerilor Ialomiţei, fiind mai slab prin număr, se retrage înaintea adversarului covîrşitor spre Butiman.
Aceasta a fost ideea generală a manevrei care a fost comunicată diferiţilor comandanţi de trupe, nedîndu-li-se însă ordine speciale, ci lăsînd pe fiecare ca în cadrul acestei idei, să se mişte liber cu oamenii săi.
Executarea din partea trupelor a izbutit pe deplin, spre mulţumirea tuturor.
Nu ne oprim la amănuntele acestor interesante exerciţii, cari dramatizează oarecum eventualitatea războiului, pentru că, neputîndu-se face icoana terenurilor, a trecătorilor, a satelor şi podurilor apărate sau atacate, descrierea ar fi o înşirare de nume proprii, fără însemnătate pentru cititorul nedeprins cu materii de asemenea natură. Destul numai că manevrele acestea, cari sînt un simulacru al bătăliilor reale, constituie piatra de încheiere a instrucţiei trupelor, căci, în complexul lor, ele arată conlucrarea sistematică şi legătura între trupele de diferite arme cari iau parte la o campanie.
Cînd publicul bucureştean va vedea această parte a oştirii noastre, compusă din toate armele, intrînd în Bucureşti, [î]şi va aduce fără îndoială aminte de bărbatul căruia i se datoresc reformele în armată, de acela care, după un lung interval de decădere a instituţiei militare în ţară, a ridicat cele dentîi tabere, a dispus executarea celor dentîi manevre. Consiliar întru ale armatei a doi domnitori consecutivi, generalul Florescu, deşi atins de ingratitudinea coteriilor politice din ţară, deşi asistînd la o comedie politică în care vede advocaţi şi postulanţi judecîndu-i prin gazete şi discursuri parlamentare opera, are totuşi satisfacţiunea oricărui cetăţean mare, aceea de-a-şi vedea realizată ideea generoasă a întregei sale vieţi.
Dacă o bună politică va şti să secundeze cu înţelepciune activitatea unei armate bune, posteritatea, împreună cu acei oameni ai prezentului cari ştiu să apreţuiască meritul, vor recunoaşte că, fără concursul generalului Florescu, modestele începuturi de oştire create sub Regulament ar fi fost departe de-a deveni atît de curînd o armată în sensul european al cuvîntului. Oricît de mare ar fi rolul ce l-am atribui progresului pe care timpu-l aduce cu sine, oricît am datori acelui rînd de ofiţeri cari şi-au făcut studiile în străinătate, fără iniţiativa care a dat unei părţi a tinerimii direcţia spre studii militare, fără voinţa stăruitoare de-a avea o armată modernă, fără energia şi înţelegerea cu care generalul a contribuit la întemeiarea ei n-am fi ajuns a o vedea luînd o glorioasă parte la război, nici manifestînd, la orice ocazie dată, atît de distinse calităţi militare.
Ar fi mai mult decît o uitare dacă asupra instituţiei cu care ne mîndrim am uita omul care a întemeiat-o, dacă privind o mare operă am uita pe creatorul ei. E pentru noi o datorie îndoit de plăcută de-a reaminti toate acestea cititorilor în ziua cînd trupele taberei intră în capitală, mîndre de munca lor, şi inspirînd tuturor o bărbătească încredere în viitorul ţării.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI