Din raportul anual, citit în şedinţa de la 20 noiembrie 1876 şi tipărit acuma, estragem următoarele date. În intervalul de un an dintre 20 noiemvrie 1875 şi 20 noiemvrie 1876 s-au ţinut în localul clubului 9 prelecţiuni asupra următoarelor materii:
- Civilizaţia este contrară corupţiei, de N. Mihalcea.
- Proba testimonială în materie civilă, de C. M. Miclescu.
- Salvarea omenirei prin instrucţiune, de N. Mihalcea.
- Ninon, poem în versuri de I. Bată.
- Lupta pentru drept, de Francisc Papp.
- Importanţa istoriei. În specie, istoria românilor cu o ochire asupra luptei lui Ştefan cel Mare la Valea Albă, de I. Neniţescu.
- Privire asupra poporaţiunei rurale din România, de I. Crăciun.
- Critica asupra civilizaţiei moderne, de B. Ionescu.
- Privire asupra lui Ştefan cel Mare, de I. Neniţescu.
S-a creat şi o mică bibliotecă, care, până acum constă din 8 opuri în 22 volume şi 90 broşuri, toate donaţiuni ale unora din membri şi a câtorva persoane particulare, între cari vedem pe d. dr. A. Fătu, care a donat bibliotecei toate opurile d-sale, şi d. Iacob Negruzzi, care, pe lângă scrierile sale, a donat şi pe acelea ale lui C. Negruzzi; asemine d-nu A. T. Lungu a donat cea mai mare parte din cărţile ce compun mica bibliotecă. Curios ni se pare însă următorul pasagiu al raportului:
Foarte mult contribuiesc la prosperarea clubului d-nii redactori cari binevoiesc a ni trimite jurnalele d-lor, fiindcă din ele noi putem vedea diferitele chestiuni ce se dezbat atât în ţara noastră cât şi afară. Noi, ca unii cari privim fără pasiune luptele dintre partizi, putem cunoaşte greşelile unora şi ale altora: ne deprindem a judeca lucrurile cu sânge rece, a vedea răul şi a-i căuta remediul, căci nu învăţăm decât pentru a fi buni cetăţeni.
Urmează apoi lista a 32 de ziare politice oficiale şi semioficiale şi a 4, [zic patru] ziare c-un cuprins mai mult sau mai puţin ştiinţific.
Veniturile, în suma de 1885 lei 40 bani, consistă esclusiv din cotizaţiunile membrilor, iar repartiţia lor asupra cheltuielelor e următoarea: plata chiriei localului 1412, imprimarea statutelor, cheltuieli de cancelarie şi cheltuieli extraordinare 190, în total 1602, rămâind în casă, în sara de 20 noiembrie 1876, suma de 283 lei 38 bani.
Din cauză că fondul este foarte mic a fost imposibil a îndeplini unul din punctele statutelor: acela de a ajuta pe membrii lipsiţi de mijloace.
Membrii ordinari au fost în număr de 56, onorifici 15, estraordinari 1, binefăcători d. Lungu şi, în fine, câţi gazetari toţi.
După cum stau lucrurile pân – acuma, clubul nu ne îndreptăţeşte la speranţe tocmai mari. A cheltui aproape tot venitul, strâns din cotizaţiuni relativ desigur prea mari, pentru chiria localului, în care stau spre citire aproape numai ziare politice, ni se pare lucru ingrat. Nu vedem un singur ziar de filologie romanică. Nu vedem „Columna lui Traian”, al cărei redactor are deprinderea de a nu-şi trimite revista gratis, dar care revistă este cu toate acestea cea mai importantă pentru studiul istoriei Românilor după documente.
Aseminea lipseşte o revistă a ştiinţelor juridice şi de stat, una cel puţin de ştiinţe pozitive, încât toată lectura e, se vede, restrânsă la nenumărate foi şi foiţe politice şi la câteva de literatură frumoasă. Ar fi mai bine, după a noastră părere, dacă din venituri s-ar închiria un local ieftin, cu 3-400 franci pe an, iar jumătate din rest s-ar întrebuinţa pentru formarea unui fond stabil şi jumătate pentru cumpărarea de cărţi de-o valoare însemnată şi pentru abonamentul la ziare ştiinţifice.
cât despre prelecţiuni suntem siguri că mai multe din ele n-au conţinut, n-au putut să conţină decât vorbe, nicidecum cunoştinţe pozitive, răsărite din studiul amănunţit al materiei respective. Aşa de ex. cea dintâi, „Civilizaţia este contrară corupţiei”, conţine un neadevăr, Las’ că pân – acuma nimeni, nici Buckle chiar, n-a putut defini ce este civilizaţia, atât de varie este ea în formele ei, dar presupunând că ea este definibilă, că s-ar găsi o formulă generală care să cuprindă civilizaţia greacă alături cu cea chineză şi bizantină, teza rămâne neadevărată, căci civilizaţia e intelectuală, fără cuprins moral, de aceea ea poate fi coruptă. Astfel cea bizantină, cea mai însemnată în vremea ei, a fost coruptă atât în formele vieţii dinlăuntru ale statului, cât şi în arte şi ştiinţe; asemenea, barbaria goţilor e mult mai preferabilă în întregul ei decât civilizaţia Romei decăzute.
Tot astfel de generală, prin urmare lipsită de cuprins, este teza: „Salvarea omenirii prin instrucţiune”. Dovedirea contrariului acestei teze o avem în câteva zeci de milioane de indivizi în China, cea mai instruită ţară de pe pământ, dacă-i vorba de cât ştiu; cestiunea principală este cum ştiu şi la acest ”cum” încetează rolul instrucţiei şi începe acela al educaţiei. Şi aproape toate celelalte prelegeri sufăr de greşala generalităţii, aproape din toate nu se văd studii cu totul speciale, cari să dovedească o îndeletnicire amănunţită cu materia.
Filologii clubului ar putea să se ocupe, d. ex., cu strângerea locuţiunilor şi proverbelor, cu cestiunile fonologice ale limbei române, cu stabilirea nomenclaturei ştiinţifice, cu adunarea numirilor de plante, insecte şi metale ş.a. E drept că aceste sunt cestiuni cari cer muncă, dar n-ar suferi de sterilitatea tezelor cu totul generale. Am pune de ex. întrebarea cum de se preface în limba română grupul sc în şt? Ce înrîurire are i consonans (jot) asupra vocalelor şi consoanelor cu cari se-ntîlneşte? Cum se poate esplica prefacera lui d în j (putred, putrejune; veşted, vestejit). Iată cîteva numai din sutele de cestiuni de detalii cari merită atenţia unui filolog tînăr.
Venim la jurişti. N-ar fi oare bine ca să cerceteze cestiuni istorice ale dreptului român? Ce este embaticul? Ce instituţia răzăşilor? Cari sînt foloasele şi cari defectele instituţiei breslaşilor? Cum erau organizate breslele, ce puteri judecătoreşti aveau? Apoi vine terenul larg al dreptului canonic, rămas cu totul în desuetudine astăzi. Cari sînt principiile de drept ale”obiceiului pămîntului” întru cît îl întîlnim în cronice şi documente? Ce înţeleg documentele sub denumirea de”drept românesc”?
Cît despre ştiinţele naturale, aicea terenul e nemărginit. Las-că aproape toată nomenclatura de pîn-acuma este coruptă, dar chiar metoadele pedagogice cu totul neintuitive în cari sînt scrise cele mai multe cărţi de ştiinţă-naturală ar merita serioasa luare aminte a actualilor studenţi şi viitorilor profesori la institutele secundare.
Laudabilă este intenţia de a introduce exerciţiile (nu studiul) de scrimă şi gimnastică, dar n-ar trebui să lipsească nici muzica vocală.
O petitio principii ni se pare pasagiul:”Să ne ferim de indiferenţă ca de răul cel mai mare, mai ales în chestiunile de instrucţiune şi naţionalitate, fiindcă nimic nu ucide un popor decît indiferenţa pentru instituţiunile sale”. Interesul cel mai viu pentru instrucţie şi naţionalitate nu include de loc interesul pentru instituţii, care acest din urmă nu este treaba tinerimei. Acestea vor găsi totdeauna apărători şi duşmani în grupurile politice, mai ales cînd nu vor corespunde c-un corelat ecuivalent de muncă şi cultură, ci vor fi numai forme superficiale pentru succesiunea în cadrele budgetului a diferitelor nuanţe poreclite politice…
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 186