Alaltăseară era să fie acest concert, însă d. Friemann au renunţat de a-l da, pentru că nu venise îndestul public. Într-adevăr, afară de câţiva statornici iubitori de muzică (precum prinţul Gr. Sturza, consulul imp. rusesc, dr. Otremba şi alţi câţiva domni) nu mai venise aproape nimenea.
Cauzele acestei lipse de succes se sustrag de la apreciaţia noastră, dar, pentru cei ce vor să înţeleagă ciudata stare de lucruri în care e cu putinţă ca concertul unui violonist bun să nu fie vizitat de fel, vom spune că toate concertele date în oraşul nostru atârnă, din cauza scumpetei locurilor şi a micului număr de amatori de muzică, de la câteva saloane din Iaşi, mai cu samă însă de la dame. Numai când frumoasele mâni de fete se însărcinează cu desfacerea biletelor un concert reuşeşte; publicul cel mare ieşan nu e atras de virtuozităţile muzicale. Cultura mai întinsă în această direcţie e restrânsă la câteva zeci de persoane din clasele avute. Se poate dar ca d. Friemann să nu fi ştiut a se orienta în mediul social în care venise.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 211