Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Criza ministerială continuă întru aşteptarea noului minister flotant. Diferite versiuni circulă în privinţa formării acestuia. După cum se ştie organul d-lui Brătianu, în numărul său de alaltăieri, anunţînd retragerea cabinetului, căuta să demonstreze că sistema ministerelor flotante este foarte constituţională din momentul ce Vizirul este statornic. Apoi, cu un sul subţire, dădea lui Cogălniceanu să înţeleagă că nu mai poate rămîne la portofoliu, pentru că nu-l mai vrea majoritatea, care pretinde de la capul cabinetului o remaniare în sensul curat radical. În timpul acesta sesiunea s-a mai prelungit; d. Brătianu avea dorinţa arzătoare de a i se vota şi de cătră Senat împrumutul de 34 milioane. În intenţiile d- sale stă să mulţumească pretenţia majorităţii radicale şi să elimineze astfel din cabinet elementele eterogene; însă înainte de trecerea împrumutului prin Senat avea nevoie să nu strice de tot frăţia cu d.d. Cogălniceanu, V. Boerescu şi Orăscu, căruia, după pretenţia d-lui Boerescu, ar trebui să i se încredinţeze portofoliul Cultelor. Astfel s-a asigurat deocamdată d- lor Cogălniceanu şi Boerescu mănţinerea la portofoliile de Interne şi Externe, iar d-lui Orăscu i s-a promis portofoliul Instrucţiei. Pentru a se da mai mulţi sorţi de reuşită acestui joc s-a dat curs în public zgomotului de remaniare ministerială în modul următor: d. Brătianu prezident şi Finanţe, d. Cogălniceanu Interne, d. Boerescu Externe, d. Dabija Lucrări Publice, d. Slăniceanu Război, d. Tache Giani Justiţie şi d. Orăscu Instrucţie. Se zicea că, după mature chibzuiri, după multă punere la cale şi bătaie de cap, Marele Vizir aşa hotărîse să-şi recîrpească ministerul, iar M. Sa Domnitorul confirmase în totul hotărîrea Vizirului. Cum se vede, articolul din pactul nostru fundamental în care se stabileşte că Domnul numeşte miniştrii este şi rămîne căzut în disuetudine; în locu-i s-a pus o altă dispoziţie, nu înscrisă încă în Constituţie, dar cu putere de drept consuetudinal, care stabileşte că Domnul îşi alege o dată şi bine un vizir şi pe urmă acesta face, desface, preface şi reface tot şi toate, îşi alege sau îşi culege miniştrii din Camere sau afară din Camere, îi bagă, îi scoate, îi procopseşte şi-i horopseşte după cum îi vine lui la socoteală, pentru fericirea patriei şi pentru consolidarea nu a datoriei flotante, ci a instituţiilor parlamentare.
În sfîrşit, ieri, cu iuţeala proverbială a Parlamentului radical, s-a şi prezentat în Senat raportul asupra împrumutului de 34 milioane; în expunerea de motive se spune că împrumutul acesta se face pentru acoperirea deficitului moştenit de Marele Vizir de la guvernul conservatorilor. D. Manolache a propus a se şterge din espunerea de motive că împrumutul se face anume pentru acoperirea acelui deficit, deoarece cestiunea pretinsei cifre a lui este încă pendentă înaintea înaltei Curţi de Conturi, sau, dacă nu, cel puţin a se amîna dezbaterea pentru o zi sau două. După porunca d-lui prim-ministru însă Senatul n-a primit propunerea d-lui Manolache Costache şi a votat împrumutul.
Vom reproduce pentru lămurirea deplină a cititorilor asupra acestui caracteristic vot de mare viteză cuvintele rostite în privinţa acestui împrumut de dd. Mavrogheni, general Manu şi M. Costache.
Credem inutile orice comentarie; ţifrele vorbesc de sine-le. E destul să constatăm numai că instituţiile de control în care ţara la 66 îşi pusese toate speranţele au ajuns în această stare de omnipotenţă vizirială.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI
Mihai-Eminescu.Ro