D. ministru de esterne nefiind încă întors din străinătate, Camerele, după propunerea d-lui I. C. Brătianu, se vor ocupa săptămîna aceasta de lucrările ordinare pentru cari s-au admis urgenţa în rîndul trecut al acestei sesiuni.
După întoarcerea d-lui ministru de esterne, care va fi în săptămîna viitoare, Camera va trebui să ţină cîteva şedinţe intime pentru a asculta comunicările d-lui Boerescu.
Avem prin urmare încă o întîrziere de zece sau chiar de cincisprezece zile pînă să vedem deschizîndu-se discuţia publică
asupra cestiunii revizuirii.
După cum se spune în ziarul radical al guvernului, d. Boerescu se află acuma la Paris. D-sa ar avea de gînd să se ducă şi la Roma, însă n-a luat pîn-acuma nici o hotărîre în această privinţă.
În orice caz d. Boerescu nu se întoarce cu izbîndă. Memoriul prezentat de d-sa, deşi cedînd pretenţiilor cabinetelor mai mult decît soluţiunea majorităţii, n-a întîmpinat aprobare din partea acelora cătră cari a fost adresat.
Memoriul cedează în cestiunea izraelită mai mult decît soluţiunea majorităţii, însă la această soluţiune guvernul, prin o programă a lui, a aderat pe deplin; ce l-a autorizat dar pe guvern ca prin d. Boerescu să promită mai mult decît ştie că va acorda majoritatea?
Majoritatea nefiind legată întru nimic faţă cu guvernul, ci cu totul din contră, va respinge şi de astă dată orice concesiune mai largă decît aceea făcută prin soluţiunea ei.
D-aci se va naşte o nouă criză ministerială, o remaniare, o cădere a guvernului. Guvernul următor va avea fireşte nevoie de o nouă amînare, spre a studia cestiunea şi a-şi găsi un punct de plecare.
Faţă cu străinătatea, acel guvern, oricît de destoinic ar fi, nu va putea avea nici o reuşită, nu va putea întoarce pe puteri de la hotărîrea luată, nu va mai putea drege aceea ce a stricat d-Brătianu prin purtarea d-sale falsă pe lîngă cabinete.
Două lucruri îi vor rămîne de făcut: să se retragă şi el sau să adopte soluţiunea majorităţii şi să renunţe deocamdată la recunoaşterea independenţii noastre.
A se retrage este lucru uşor, a renunţa la căpătarea recunoaşterii noastre de cătră puteri e foarte greu.
Acesta este rezultatul strălucit al politicei deşucheate care a condus destinele ţării noastre de la trecerea oştirilor ruseşti şi pînă azi.
Este o vorbă veche, al cărei adevăr îl constatăm astăzi din nenorocire pe spatele noastre: un nebun aruncă piatra-n apă şi o mie de-nţelepţi n-o pot scoate.
Graţie politicii radicale ni se impune cestiunea izraelită; trebuie neapărat, fără doar sau poate, s-o dezlegăm; dezlege-o cine poate.
Ne aducem foarte bine aminte de cele ce zicea foaia ministerială a d-lor Brătianu şi Rosetti pe vremea războiului cînd era întrebată asupra rezultatului final al aventurilor noastre politice:
„De toate urmările acestui război, miniştrii vor să fie ei, numai ei şi nimeni altul, răspunzători”.
Am voi să ştim şi i-am ruga să ne spună domnii de la stărostia patriotică din Uliţa Doamnei dacă mai mănţin şi acum declaraţia acea solemnă.
Pierderea Basarabiei, cestiunea izraelită şi toate urmările ei sînt numai şi numai rezultatele politicei patronilor d-lor, consecenţele fatale ale războiului în care am intrat noi românii ca nişte smintiţi lipsiţi de cel din urmă instinct de conservare.
Daca din cestiunea izraelită, urmare fatală a războiului, se vor naşte complicări, precum prevesteşte zilnic chiar foaia ministerială, întrebăm: cu ce vor răspunde dd. Brătianu şi Comp. de acele nenorocite complicări datorite numai deşucheatei d- sale politice?
Am vrea să avem un răspuns la această întrebare, răspuns clar, fără tirade întortocheate, fără blagomanie şi platitudini tocite, după cum le e obiceiul radicalilor oficioşi.
D. Brătianu, luînd odinioară asupră-şi platoniceşte răspunderea greutăţilor în care ne-a vîrît, astăzi se-nchină cu plecăciunea, se spală pe mîni de toate celea şi se retrage de la putere dacă nu vom primi soluţia Alianţei izraelite.
Cum rămîne însă ţara? E treaba ei. Atît mai rău pentru popoarele cari se-ncred orbeşte ici răspunderi platonice ; atît mai rău pentru ţară dacă nici acum nu va profita de o lecţie plătită aşa de scump.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X